Vrem pâine și circ

Am văzut pe cine trimit românii să le reprezinte țara în Europa. Printre cei aleși figurează câteva personaje recunoscute la nivel politic doar pentru scandaluri, agresiuni verbale și fizice, iar alții pentru un comportament nedemn în calitatea lor de demnitari, de oameni care să reprezintă dreptatea, educația, respectarea legii și interesele unei națiuni. Faptul că astfel de personaje cu mari probleme de comportament au fost votate de mii și mii de români spune multe despre noi, despre dorințele românilor, despre cine începem să devenim. Oare astfel de oameni vrem să ne reprezinte interesele, oare astfel de români vrem să reprezinte România în Europa, în lume? Dumnezeule, mie mi se pare că e tragic, că am luat-o razna. Extremismul prinde putere în România, e la cote îngrijorătoare în întreaga Europă. Am impresia că oamenii vor tot mai mult circ, le place sângele, vor scandal, adrenalină, o adrenalină idioată, tulburătoare, una care s-ar putea să lase răni adânci în adevărata democrație. Mă întreb tot mai mult dacă problemele acestea au apărut pentru că democrația adevărată a fost prost înțeleasă. Zilele trecute, un bade de aproape 90 de ani, unul care a votat în Cizer, mi-a spus că oamenilor li s-a urât de atâta bine, au început să se plictisească și nu peste mult timp se va sparge și pacea globală. Am râs, l-am făcut senil în gândul meu. Dar dacă omul are dreptate, dacă suntem „buieci” de bine ce ne este? Cine e de vină pentru apariția extremismului, cum naiba să votăm niște oameni care urlă, agresează și amenință în public, care folosesc un limbaj trivial? Dacă începem și noi să devenim așa, dacă politicienii sunt oglinda noastră, a alegătorilor? Circ, parcă vrem tot mai mult circ. Sper că nu vom ajunge să avem o societate în care oamenii educați, citiți, buni, smeriți și înțelepți să fie considerați niște ciudați și neadaptați.