Educaţie despre… educaţie

Meseria de dascăl din ziua de astăzi nu mai impune acelaşi respect precum în urmă cu ani buni. Acest job era râvnit doar de persoane care făceau faţă criteriilor dure de selecţie, bine pregătite profesional, instruite să se prezinte şi să se impună în faţa elevilor. Ordine, disciplină, linişte, respect – acestea sunt doar câteva dintre cerinţele ce erau îndeplinite de copii, fără a schiţa cel mai mic gest de împotrivire. Educaţia era, în adevăratul sens al cuvântului, rezultatul activităţii pedagogice, un ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului.
Elevii îşi respectau profesorii, nu doar de frică, ci prin atitudinea cadrelor didactice. Dascălii aveau grijă de fiecare elev în parte, să fie cât mai bine pregătit, puneau suflet în ceea ce făceau, fiind convinşi că indiferent de statutul social al familiei din care provenea copilul, acesta trebuia educat în egală măsură cu ceilalţi.
Astăzi, lucrurile au luat o întorsătură la 180 de grade. Profesorii nu mai primesc acelaşi respect, uneori fiind sfidaţi, chiar ameninţaţi de către elevii lor cu acte de violenţă. Tinerii nu mai ascultă de cei care ar trebui să-i înveţe. Chiulesc de la cursuri fără nicio teamă de absenţa nemotivată din catalog, de pedepsele pe care, poate, părinţii uită să le aplice. Nu sunt atenţi la ore şi, în unele cazuri, deranjează fără jenă, fără pic de respect cursurile şcolare răspunzând la telefonul mobil sau batjocorind până şi profesorul.
Din păcate, nu doar lipsa celor 7 ani de acasă ai elevilor însumează lipsa de respect faţă de dascăli. Şi profesorii au partea lor de vină, fiind slab pregătiţi profesional pentru a sta la catedră. O confirmă până şi concursurile de titularizare, unde majoritatea rezultatelor sunt dezastruoase, unde până şi viitoarele cadre didactice încearcă să copieze. Din lipsă de personal, ajuns în sistem şi profesori necalificaţi, de altă specializare decât disciplina pe care o predau. Învaţă elevii strict ce spune programa şcolară, fără a putea explica acestora materia. Le mai lipsesc orele de pedagogie, modalităţile prin care să se facă ascultaţi în faţa clasei, ideile pentru a atrage copii de partea lor, să le stârnească interesul pentru a pune mâna pe carte. Sunt profesori doar pentru că acolo au găsit un loc de muncă. Sunt profesori care nu au talentul de a învăţa, la rândul lor, elevii, chiar dacă sunt excelent pregătiţi.
Cine se face vinovat de scăderea drastică a încrederii în meseria de dascăl ar trebui să ştie acei care vin cu schimbări în sistemul de învăţământ românesc de la o lună la alta. Sunt cei care nu au reuşit să aducă în educaţie norme legislative concrete prin care să fie delimitaţi profesorii apţi şi cei care nu ar trebui să primească acest titlu. Sunt cei care au adus meseria de profesor la un simplu job, care poate fi ocupat de oameni slab pregătiţi sau necalificaţi. Educaţia ar trebui să pornească tocmai de sus, de la aceia care cunosc toate aceste aspecte, dar sunt prea ocupaţi să deţină puterea pentru a mai da atenţie lucrurilor care într-adevăr contează.