Nebuni de bine

O sălăjeancă de aproape 90 de ani mi-a spus că nu îi vine să creadă ce bine o duc oamenii acum. Cu lacrimi în ochi, bătrâna mi-a arătat degetele. Erau groase, umflate și pline de tăieturi. Muncește și acum, este bucuroasă că își poate curăța grădinuța. A suferit mult în copilărie, avea doar câțiva ani când a venit războiul, dar a scăpat. A răbdat foame, sete,  n-a avut cu ce se încălța, a mâncat și pere pădurețe, și-a potolit foamea cu cartofi înghețați. Mi-a spus că nu îi este teamă de nimeni și de nimic, a văzut prea multe, iar acum crede că suntem în Rai. De ce? Pentru că putem vorbi liber, putem merge aproape oriunde, putem spune ce vrem, când vrem, putem asculta muzica preferată, magazinele sunt pline, iar străzile sunt neîncăpătoare pentru mașini. Tot mai multe familii au două mașini, casele sunt pline cu televizoare, telefoanele sunt la loc de cinste, mașinile au devenit un fel de carte de vizită, aproape că sunt mai importante decât casa. De mâncare este, de lucru este, se poate bea, se poate mânca, dar cu toate acestea, răutatea oamenilor pare tot mai mare și asta se vede în comportamentul nostru, în atitudine și dorințe. Este bună direcția în care ne îndreptăm? Nu știu, nu sunt un prezicător, dar parcă îmi este teamă că ne tâmpim de la atâta bine. Să fie oare un bine fals? Nu știu, doar vă întreb. E bine, dar parcă și dezordinea socială e tot mai mare.