Generația de puf

Aud mereu adulți plângându-se de copii, de generația pe care o cataloghează ca fiind cea mai slabă din ultima jumătate de secol. Nu sunt ordonați, nu vor să facă sport, sunt slabi, grași, obraznici, nu vor să muncească nimic în casă, pe lângă casă, stau cu ochii „beliți” cu orele în ecranele jocurilor video, visează numai burgeri de renume și telefoane de fițe. Da, chiar m-am săturat să ne tot văicărim și să arătăm cu degetul spre tineri. Oare cine este de vină pentru toate slăbiciunile acestor copii considerați de „puf”? Nu noi, părinții, suntem de vină? Cine îi duce pe copii cu mașina până lângă poarta școlii, iar dacă ar putea i-ar băga tot cu mașina până în sala de clasă? Cine îi învață cu telefoane care costă mii și mii de lei, cu încălțări de brand american și încearcă să-i țină într-un glob de cristal ca nu cumva să sufere vreo vătătură la deget sau încheietură? Suntem noi, părinții! Noi îi învățăm așa. Sunt tot mai puțini copiii care merg pe jos la școală, cu autobuzul, iar dacă plouă, e cald, frig sau ninge, să ne ferească Dumnezeu! Pe toți îi băgăm în mașini, în TAXI, să nu cumva să cadă vreun strop de ploaie peste ei. Cine e de vină pentru slăbiciunea lor? Părinții sunt de vină. N-am avut noi, cei din generația de dinainte de 1989, și din frustrarea-frustrărilor încercăm să ne protejăm pruncii de neajunsurile cu care ne-am confruntat în copilărie unii dintre noi. Problema este complexă. Cred că nu facem altceva decât să transformăm acești copii într-o generație de pluș, una slabă. M-a șocat anunțul că mulți dintre cei care au vrut să se angajeze în armată n-au reușit să treacă de probele fizice. Și nu sunt probe grele, crede-mă. Tot mai puțini copii aleargă, tot mai puțini copii fac sport și sunt tot mai mulți cei care ajung obezi, la o obezitate morbidă chiar și la vârsta adolescenței. Ceva nu e în regulă. Cine va avea de suferit de pe urma acestor fenomene? Tot noi, tot societatea. Ce este de făcut? Habar nu am, dar îmi este teamă. Se apropie sărbătorile, să fim mai buni, mai toleranți, n-are rost să ne mâncăm între noi, mai bine ne-am ajuta.