Impozitul progresiv și impozitarea angajaților vs. impozitarea capitalului

De câte ori avem alegeri, de orice fel, locale, parlamentare, etc., subiectul impozitării progresive revine în actualitate, subiect pus pe tapet de către partidele de stânga, mai mult sau mai puțin socialiste. De ce? Pentru că dă bine la votanții cu venituri mici, dar, în același timp, nu fac mai nimic pentru a crește veniturile acestora, lucru care ar fi mai de folos decât impozitarea majorată a celor care au venituri mai mari. Dar, deh!, capra vecinului, chiar și râioasă, provoacă multe invidii și de ce să-i lăsăm noi capra în pace, să încercăm, cu ajutorul guvernului sau fără, să ne cumpărăm și noi una? Nu vrem, nu putem? Atunci să nu mai aibă nici vecinul o capră!

Uite așa, să simtă și el cum o duc eu! Așa că mă duc hotărât cu ștampila în mână și-i execut capra vecinului! Cam acesta este scenariul făcut de unele partide, numai că ce să vezi? Alegătorul este mult mai inteligent decât își imaginează aceste partide! Iar planul acestora s-ar putea să-i lovească ca un bumerang. Impozitul progresiv sau impozitul pe venitul global? Nu se spune de către susținătorii acestui impozit în mod clar la ce se referă, fiindcă sunt lucruri diferite. Se referă la impozitul progresiv pe salarii? Acesta se poate aplică de mâine, dar, spun cei cu salarii mari, ar reprezenta o sancțiune pentru ei, pentru că 10% aplicat unui salariu mai mare reprezintă, oricum, mai mult decât aplicat la un salariu mai mic. Deci, ei plătesc mai mult.

Totuși, ar mai putea fi o soluție: impozitul regresiv, nu progresiv. Cu alte cuvinte, menținerea impozitului actual pe salarii și cote mai mici, până la zero, pentru salariile mici. Dar, atunci se reduc veniturile la buget, deci cum rezolvăm problema? Prin reducerea cheltuielilor neeconomicoase la buget! Cât despre impozitul pe venitul global, problema este că nu se poate implementa foarte curând. Globalizarea tuturor veniturilor, din salarii multiple de la mai multe locuri de muncă, venituri din dividende, chirii, venituri din agricultură etc., presupune o muncă destul de laborioasă din partea persoanelor fizice, completarea unei declarații anuale cu multe pagini, ceea ce generează birocrație, dar și personal suplimentar penru instituțiile statului, personal care să și urmărească corectitudinea declarațiilor astfel întocmite. Ori tocmai aceste dificultăți, și nu numai, au făcut ca să optăm pentru cota unică.

Discuția despre impozitul progresiv duce la o altă discuție: sunt impozitați mai mult angajații decât capitalul? Dacă ne uităm la nivelul principalelor impozite plătite de către cei doi factori, angajat și capital, ce vedem?

Un angajat plătește:

– un impozit pe salariu de 6,5% (se aplică 10% după ce scade din venitul brut CAS 25% și CASS 10%, deci se aplică 10% la 65% din venitul brut, fără să ținem cont de deducerea personală, acolo unde este, cotizații de sindicat etc., astfel s-ar putea să fie și mai puțin de 6,5%). Contribuțiile la pensie de 25% și la sănătate de 10% sunt contribuții de care beneficiază angajatul, respectiv pensie și asigurare la sănătate, deci sunt ale angajatului. Acum, mărimea pensiei sau faptul că deși sunt asigurați și au plătit o viață asigurarea de sănătate, iar atunci când au nevoie de această asigurare trebuie să-și cumpere singuri medicamentele este o altă discuție, care ține de guvernanți, aceștia care în zilele următoare ne cer votul.

– TVA, undeva pe la 12 – 15%, pentru că avem mai multe cote: 0%, 5%, 9% și 19%. Spun TVA, pentru că aceasta este suportată, de fapt, de consumatorul final, cetățeanul.

– accize, pentru că și acestea se regăsesc în prețul final.

– impozitele pe proprietate: imobile (clădiri și terenuri), auto, alte taxe și impozite locale.

Un asociat într-o firmă plătește:

– impozit pe profit 16% sau impozit pe microîntreprindere de 1-3%, în funcție de venituri. Un întreprinzător independent (PFA, I.I., I.F.) plătește 10% impozit pe venitul net realizat sau pe normele de venit.

– impozit pe dividende de 8%, dar și CASS de 10% la 6 -12 – 24 salarii minime brute pe economie, deși, de cele mai multe ori, plătesc deja deoarece sunt și angajați.

– impozite pe proprietate: pe clădiri rezidențiale între 0,08% – 0,2% la valoarea pieței, reevaluată din 5 în 5 ani, pe clădiri nerezidențiale între 0,2% – 1,3% la valoarea pieței, reevaluată din 5 în 5 ani, pe terenuri, impozite auto, alte impozite și taxe locale. Sigur, mai sunt și alte impozite specifice plătite de către companii: taxe de mediu, taxe vamale etc., dar consider că și acestea se regăsesc până la urmă în prețul final al produsului, ca atare nu-l includ în plățile firmelor. Acum, cititorii noștri pot face o comparație, dar ținând cont și de alte elemente: riscuri asumate de fiecare parte etc. Cert este un lucru: companie, capital și forță de muncă, trebuie să colaboreze pentru bunăstarea ambelor părți. Restul este… politică!

Alexandru Tamba

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro