Depinde și de noi

Daniel Săuca

Mintenaș se împlinesc 34 de ani de la „evenimentele” din 22 decembrie 1989. Pentru unii, în continuare, ce s-a întâmplat atunci a fost „revoluție”, alții spun că a fost o „revoluție” urmată de o „lovitură de stat”, în timp ce nu puțini susțin doar ipoteza „loviturii de stat” și amestecul, pentru ei evident, al mai multor „puteri străine”. Se invocă și „trădarea Securității” și câte altele. Poate că au fost „de toate pentru toți” în ton cu shimbarea cu voie de la marile puteri. Oricum, în decembrie 1989 România a spus adio comunismului. Îmi place să cred, să sper că nu ne vom mai întoarce niciodată la un sistem politic autoritarist, totalitar. Rămâne de văzut, firește: istoria are toanele și „buclele” ori „meandrele” ei. Astăzi, sigur, nu mai trăim într-o societate comunistă, chiar dacă mulți suspină după vremurile socialismului biruitor. Ciudat sau nu, apropo de „buclele” istoriei, prea mulți, din păcate, își doresc reîntoarcerea la o societate în care naționalismul extremist să își facă de cap. Și nu numai. Sunt de acord cu Adrian Cioroianu: „Istoria este o tranziție continuă. Numai regimurile dictatoriale cred într-un viitor prestabilit («un Reich de o mie de ani», «o țară ca Soarele sfânt de pe cer», «viitorul de aur al comunismului» etc.), în rest, societățile normale știu că ziua de mâine depinde în bună parte de ceea ce facem azi. Ca epocă strict contemporană, eu cred că azi trăim cea mai bună perioadă din istoria țării. Desigur că nu toți oamenii sunt la fel de mulțumiți, dar, cum spuneam, în democrații libertatea este mereu deasupra egalității” (tribunainvatamantului.ro). Depinde, așadar, și de noi. Să credem în valorile democrației și nu în apucături suveraniste. Și pentru ca, nu cumva, cea mai bună perioadă din istoria României să se transforme într-o catastrofă…