Arde Sălajul?

Uneori am impresia că arde Sălajul, că e ceva cataclism, urlă ambulanțele, pompierii și poliția în draci, dar o fac pentru că cineva sună, pentru că aproape în fiecare oră are loc un accident, unul se lovește, altul cade, alți doi își dau în cap, mașinile nu mai încap pe stradă, e bătaie pe locurile de parcare, uneori râdem de cel căzut, urlăm, suntem nervoși, dar la ușa bisericii ne afișăm smeriți și așteptăm Crăciunul. Îmi place să descopăr și să promovez tineri talentați, simpli. Zilele trecute, un apropiat m-a sunat să mă întrebe dacă știu a cui fiu este un elev pe care l-am intervievat, dacă știu ce a făcut tatăl copilului. M-am enervat de mi s-a umflat chelia, am crezut că îmi crapă capul. I-am spus stimabilului ajuns la vârsta pensionării că nu mă interesează ce a făcut tatăl copilului sau cine e bărbatul respectiv. Ce vină are bietul copil pentru tâmpeniile făcute de tatăl său? M-am săturat de astfel de oameni veșnic iritați, odihniți peste măsură, de cei care stau cu urechea ciulită la ce mănânci tu, la cât mănânci, la cine te rogi și ce necazuri ai. Asemenea „latrăi” erau întâlniți mai ales înainte de Revoluție, dar mulți n-au reușit să scape de acest comportament idiot. Nu mai suport orgoliile, iar cele mai multe vin de la oameni care nu s-au remarcat cu nimic, ba dimpotrivă, mulți au distrus peste tot pe unde au trecut. Gata cu politica. Visez la un Crăciun cu oameni liniștiți, cu oameni pentru care fericirea să nu însemne o goană nebună după mașini care le înghit banii și uneori viața, cu zile fără accidente, cu multă zăpadă, cu rețele de socializare blocate și cu un vin fiert băut alături de prieteni puțini, dar adevărați. Cine știe, poate renunțăm măcar pentru o zi la telefonul mobil și stăm de vorbă așa cum o făceau părinții noștri. Crăciun fericit!