De ce nu reușim să reducem gradul de necolectare a TVA?

Cu toții ne punem această întrebare, mai ales că România este pe primul loc la gradul de necolectare a TVA, astfel că în 2020 s-a ajuns la 37,4% din TVA-ul care trebuia încasat. Cum pot alte state să colecteze, iar noi nu? De exemplu, Suedia are cel mai bun grad de încasare a TVA, gradul de necolectare fiind de doar 1,9% la nivelul anului 2020, urmată de Cipru, Olanda etc. Apropo de corelația dintre evaziunea fiscală și numerar: în aceste trei țări, care colectează cel mai bine TVA, nu există plafoane de plăți în numerar! Acum nu înseamnă că plățile cu numerar nu pot fi folosite pentru a face evaziune fiscală, dar în niciun caz nu sunt principala sursă pentru aceasta.

Deficitul care apare la încasarea TVA are mai multe cauze, respectiv fraudele, insolvența, evaziunea fiscală, falimentele. Așadar, nu doar evaziunea fiscală este motivul deficitului de TVA, așa cum se subliniază cel mai des în spațiul public. Ceea ce cred eu că trebuie subliniat este și faptul că însuși sectorul de stat creează o mare parte din acest deficit, în special prin companiile de stat care sunt pe pierderi de ani de zile, prin arieratele pe care le creează neplătind la timp facturile sau alte instituții de stat pentru obligațiile pe care le au către companiile din mediul privat. Aceasta, problema companiilor de stat neviabile, care blochează economia, care creează blocaje în lanț în economie, poate fi rezolvată relativ simplu: privatizare sau închidere, dacă este imposibil să fie rentabilizate, doar voință politică să fie. Revenind la problema necolectării TVA, cred că una dintre soluții ar fi aceea de a introduce generalizat metoda simplificării taxării prin ceea ce numim ,,taxarea inversă”.

Cu alte cuvinte, pentru toate livrările de produse sau prestările de servicii între persoane plătitoare de TVA să se facă taxare inversă. Asta înseamnă că nu se colectează TVA și nici nu se deduce TVA, adică furnizorul nu va avea de plată TVA, iar beneficiarul nu-și va deduce TVA. Ce se câștigă prin această metodă? Fraudele și evaziunea fiscală cred că vor scădea semnificativ. În prezent, dacă un plătitor de TVA vrea să facă o fraudă sau evaziune fiscală cu TVA, nu are decât să facă o factură cu TVA către un beneficiar plătitor de TVA, va încasa factura cu TVA, iar în loc să achite TVA la buget, va dispărea. În schimb, beneficiarul de bună-credință va deduce TVA, astfel că el va plăti mai puțin la buget sau chiar va cere rambursare de TVA. În schimb, dacă se face taxare inversă, adică nu se mai facturează TVA, furnizorul nu mai colectează TVA, iar beneficiarul nu-și mai deduce respectivul TVA, deci din punct de vedere al TVA bugetul nu mai este fraudat, chiar dacă între timp furnizorul dispare. Și în cazul insolvențelor, a falimentelor, ar fi un avantaj să se facă taxarea inversă, asta deoarece beneficiarii acestor societăți nu vor deduce, iar bugetul nu va fi afectat. Mă refer la perioada de dinaintea intrării în insolvență sau faliment. Sigur, aplicarea unei asemenea idei ține și de aprobarea U.E., deoarece TVA este o taxă reglementată la nivel de U.E., dar având în vedere problema necolectării TVA în România cred că s-ar putea deschide o asemenea discuție cu U.E. Mai mult, dacă pentru tranzacțiile intracomunitare între companiile plătitoare de TVA se poate aplica taxarea inversă, de ce nu s-ar putea aplica pentru toate operațiunile interne aflate în sfera TVA? Pentru unele operațiuni se aplică această taxare, așa cum prevede Codul Fiscal, dar o generalizare a acestei metode cred că ar simplifica foarte mult fiscalitatea din România, s-ar reduce frauda, evaziunea fiscală, cu efecte benefice pentru bugetul de stat.

Alexandru Tamba

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro