In memoriam Augustin Mocanu (1932-2023)

În data de 14 a lunii septembrie 2023, la două zile după ce a împlinit generoasa vârstă de 91 de ani, profesorul, etnologul, folcloristul, memorialistul, prozatorul și poetul Augustin Mocanu a plecat la cele veșnice, lăsând în urma sa proiecte nefinalizate, părăsind o lume pe care a iubit-o cu patimă.
Datele biografice dovedesc cu prisosință un parcurs al vieții dominat de o ambiție rar întâlnită, toate faptele având ca țintă formarea unei cariere didactice strălucite.
Augustin Mocanu s-a născut la 12 septembrie 1932, în localitatea Boju, judeţul Cluj, într-o familie de ţărani cu şapte copii. Copilăria sa a fost frumoasă, ca a majorității copiilor de la țară, chiar dacă familia n-a trăit în belșug, ba chiar a simțit lipsurile provocate de vremurile tulburi de atunci și de cel de-Al Doilea Război Mondial. A făcut şcoala primară în satul natal şi a urmat gimnaziul la „Inochentie Micu” din Cluj. Pasiunea pentru învăţătură l-a determinat să urmeze Şcoala Pedagogică de Învăţători din Cluj, în ideea că va deveni învăţător. Neavând talent la muzică, s-a hotărât să devină profesor şi s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Cluj, la secţia de limba şi literatura română. Anii de facultate au constituit perioada marilor acumulări de cunoștințe și a formării pentru cariera aleasă. Și-a însușit cu sete învățătura de la marii profesori filologi ai universității clujene. A absolvit facultatea în anul 1957 şi i s-a propus să rămână ca asistent la facultate, însă a refuzat această onorantă variantă de viitor. După cum și-a dorit, a fost repartizat ca profesor de limba şi literatura română la Liceul de Cultură Generală din Cehu Silvaniei, unde a funcţionat fără întrerupere până în anul 1997, când s-a retras la pensie.
Cunoscutul etnolog Ion Taloș, cu ocazia aniversării vârstei de 80 de ani a fostului său coleg, scria: „Se întâmplă destul de rar ca un om să fie dăruit cu mai multe vocații în aceeași măsură. Augustin Mocanu e unul dintre acei fericiți.”
În încercarea de a face o evocare a marelui dispărut, vom evidenția cele două laturi ale personalității sale, aceea de cadru didactic, strălucit promotor al învățământului liceal din Cehu Silvaniei, și cea de etnolog și literat.
În urmă cu 26 de ani ne exprimam regretul că profesorul Mocanu își încheia oficial activitatea didactică în unitatea de învățământ în care a și început-o. Spuneam atunci că ne vine greu să nu-l mai avem coleg pe cel care și-a dedicat întreaga viață, toate resursele fizice și sufletești învățământului liceal din orașul de sub Codru. Liceul din Cehu se afla pe la începuturile sale, fiind înfiinţat în anul 1956. Dl Augustin Mocanu s-a angajat, ca toţi din generaţia sa, în efortul de ridicare a şcolii cehane, de culturalizare a maselor din zonă. Datorită calităţilor sale de dascăl şi bun organizator, a fost repede promovat, ocupând diferite funcţii în domeniul învăţământului. În anul şcolar 1958-1959 a fost director adjunct al liceului, în 1960-1961 a ocupat funcţia de director al aceleiaşi instituţii, iar între 1961-1963 a fost transferat ca şef al Secţiei de Învăţământ a fostului raion Cehu Silvaniei. Între 1963-1971 a ocupat funcţia de director al Liceului de Cultură Generală din localitate.
În această perioadă şi-a adus contribuţia la progresul şcolii din Cehu Silvaniei, care, prin dascălii săi, a devenit în scurt timp una dintre primele şcoli ale regiunii Maramureş. Cât Augustin Mocanu a fost la cârma acestei școli, s-au realizat lucrări fundamentale: construirea clădirii actuale a liceului, amenajarea internatului în forma în care a funcționat până la desființarea sa din 1998, introducerea apei în internat, construcția terenului de sport al şcolii şi al altuia la internat, organizarea laboratoarelor şcolare şi alte lucrări importante.
Pe lângă calitatea de conducător şi educator, de strălucit profesor la catedră, Augustin Mocanu a fost iniţiatorul primei reviste şcolare, „Lyceum”. A coordonat primele patru numere ale acesteia, şi a adunat în jurul ei elevii talentaţi la literatură, precum şi pe cei pasionaţi de ştiinţă, istorie etc. Domnia sa a înfiinţat şi cenaclul literar al elevilor, pe care l-a condus cu competenţă şi pasiune timp de cinci ani (1969-1974). Prin acest act, a descoperit talente literare, a cultivat gustul elevilor pentru frumos, bine și adevăr.
A manifestat pasiune pentru cercetarea ştiinţifică, ceea ce s-a concretizat în activitatea de culegător al folclorului din zonă, prin intermediul elevilor. A fost colaborator la două culegeri de folclor: Ceas pe ceas se alungă, apărută la Baia Mare în 1970, şi Du-te dor şi vino dor, apărută la Zalău în 1972.
Pe lângă acestea, Augustin Mocanu a îndeplinit calitatea de metodist al Inspectoratului Şcolar, calitate în care a coordonat lucrări științifice și metodice şi a efectuat inspecţii speciale de definitivat, gradul II şi gradul I. Şi în toate aceste activităţi n-a fost adeptul jumătăţilor de măsură.
Petrecându-şi copilăria în mediul satului românesc transilvan, a primit o educaţie sănătoasă în familie şi în comunitatea rurală din care provenea, ceea ce l-a ajutat să aibă o viziune clară asupra vieţii, să privească problemele existenţiale cu maximă luciditate, să discearnă cu competenţă între bine și rău, între dreptate și nedreptate, devenind prin aceasta un foarte bun conducător în colectivul în care a lucrat, un coleg de încredere şi, pentru foarte mulţi, un confesor, un sfătuitor în problemele profesionale şi în cele ale vieţii. Format la faimoasa universitate clujeană, prin renumiţii dascăli pe care i-a avut, a devenit un profesor de rară competenţă, de o perseverenţă şi o conştiinciozitate exemplare, un împătimit al limbii şi literaturii, care a transmis elevilor săi dragostea de literatură şi artă. Ca dascăl, a fost un exemplu pentru toţi colegii, iar la catedră a demonstrat o pregătire temeinică, o mare dragoste faţă de meserie, o principialitate exemplară în relaţiile cu elevii. Punctual, exigent, iubitor de elevi, a educat zeci de generaţii, cărora le-a oferit în viaţă modelul personal.
În calitate de director a fost un apărător al legii şi al regulamentelor. A aplicat legea, chiar dacă aceasta era dură. N-a suportat niciodată dezordinea, domnia bunului plac, lucrurile confuze. A slujit cu devotament şcoala şi nu s-a ferit nici de problemele obşteşti. Conducerea oraşului nostru l-a avut ca om de încredere în problemele care privesc comunitatea, atât în perioada comunistă, cât şi în cea postdecembristă. Ca semn al recunoștinței pentru activitatea sa pe plan local în vederea scoaterii din anonimat a localității, Consiliul Local i-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului Cehu Silvaniei (2022).
După 40 de ani de trudă pe ogorul educaţiei, a ieşit la pensie şi s-a stabilit la Slobozia, pentru a fi aproape de unica fiică, Ariana Ciobanu, și de unicul nepot, Călin Ciobanu.
A doua latură a personalității lui Augustin Mocanu o constituie activitatea de etnolog, folclorist, memorialist, prozator și poet. După stabilirea la Slobozia, liniştit sufleteşte, s-a apucat de lucru şi şi-a valorificat o pasiune de o viaţă, aceea de culegător de folclor şi admirator al înţelepciunii populare. Ca profesor la Cehu Silvaniei, a explorat din punct de vedere sociologic zona de sub Codru şi a cules, personal sau prin intermediul elevilor şi al altor colaboratori, creaţii folclorice valoroase, pe care le-a organizat tematic cu multă migală şi pertinenţă ştiinţifică.
Cărțile de autor ale lui Augustin Mocanu se împart în câteva categorii, în funcție de tematică, pe care le vom înșira în cele ce urmează.
O primă categorie o reprezintă lucrările de etnologie și folclor:
– Pe cel deal cu dorurile – folclor poetic din judeţele Maramureş şi Sălaj (în colaborare cu Grigorie M. Croitoru) – Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2001, 296 p.;
– Folclor din Ţara Silvaniei, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2004, 198 p.;
– „Floare de Rai” – antologie de poezie populară de dragoste – Zalău, Ed. Silvania, 2004, 266 p.;
– Colinda „Fata de maior”. Corpus de texte, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2006, 186 p.;
– Colinda „Fata de maior”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Slobozia, 2007, 404 p.;
– Folclor poetic. Antologie din aria Codru – Valea Sălajului, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2007;
– Epică populară în versuri. Balade şi colinde-balade din zonele Codrului şi Sălajului. Corpus de texte poetice (în colab. cu Pamfil Bilţiu), Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2007, 240 p.;
– Colinde mioritice din zonele Codrului şi Sălajului. Corpus de texte poetice, Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2008, 264 p.;
– „La fântâna lină”. Colinde străvechi din Câmpia Soarelui (în colaborare cu Cristian Obrejan), Slobozia, 2009, 218 p.;
– Cultură populară tradiţională, I, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2009, 360 p.;
– Cultură populară tradiţională, II, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013, 296 p.;
– „Mult mă-ntreabă inima”, Antologie a cântecelor de dragoste şi dor din aria Sălaj – Codru, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2010, 166 p.;
– Colinde româneşti. Texte poetice din zonele Sălajului şi Codrului, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2011, 290 p.;
– Folclor literar din zona Codrului. Texte extrase din revista Memoria Ethnologica (în colaborare cu Ştefan Mariş), Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2011, 284 p.;
– Folclor literar din vechiul judeţ Sălaj. Texte extrase din revista Şcoala Noastră, anii 1924-1940, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2013, 138 p.;
– Cântece de colindat. Texte poetice din zonele Codrului şi Sălajului, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2017, 120 p.;
– Colindatul, colindele şi urările de Crăciun, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2017;
– Florica Pop, Aurel Lung, Augustin Mocanu – Bulgari – o istorie sentimentală, Zalău, 2017 (capitolul Folclor poetic din satul Bulgari), 436 p.;
– Cântece ale tinereții. Din lirica populară românească, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2018;
– Cultură populară tradițională din Boju, județul Cluj, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2021;
– La fântâna dorului, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2022;
– Poezie populară. Articole și studii, Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2023.
A doua categorie sunt monografiile:
– Boju – 790 de ani. Eseu geografic, social-istoric şi etnofolcloric, Bucureşti, 2005, 340 p.;
– Boju – 800 de ani (1214-2014). Eseu geografic, social-istoric şi etnofolcloric, ediţia a doua, Cluj-Napoca, Ed. Tradiții Clujene, 2011, 418 p.;
– Nadiş – 620 de ani. File dintr-o monografie, Baia Mare, 2007, 247 p.
A treia categorie sunt lucrările de lingvistică:
– Nume de persoane în judeţul Ialomiţa, Slobozia, Ed. Helis, 2009, 172 p.;
– Glosar regional din Ardeal, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2015, 264 p.
A patra categorie sunt lucrările beletristice, concretizate în proză scurtă, memorii, cronici, note, versuri:
– Negru Roşu Negru, Slobozia, 2010, 94 p.;
– Frânturi de memorie – materiale privind antropologia socială şi culturală, Slobozia, 2013, 326 p.;
– Între sat şi oraş. Frânturi de memorie cu valoare antropologică, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2013, 290 p.;
– Negru alb negru – proze mărunte – Slobozia, Ed. Star Tipp, 2014, 196 p.;
– Negru alb negru, ediţia a doua mult extinsă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2016, 254 p.;
– Între sat şi oraş. Vreme de război, vreme de pace. Ediţia a doua restructurată şi extinsă, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2014, 380 p.;
– În curgerea vremii – proză scurtă – Slobozia, Ed. Star Tipp, 2017, 286 p.;
– Strângere de mână. Cronici, note critice, versuri. Slobozia, Ed. Star Tipp, 2017, 150 p.;
– Copilărie în vreme de război – însemnări memorialistice, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2020;
– Din alte vremuri. Frânturi de proză memorialistică, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2021;
– Amalgam de versuri risipite, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2022.
Ultimul gen de creaţii îl reprezintă jurnalul:
– Amalgam în prag de seară. Caiet de însemnări, Slobozia, 2014, 290 p.;
– Amalgam în pragul nopţii. Caiet de însemnări, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2016, 295 p.;
– Amalgam. Frânturi alese, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2016, 150 p.;
– O lume într-o vreme, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2015, 176 p.;
– În curgerea vremii – proză scurtă, Slobozia, 2017;
– Amalgam în miezul nopții. Însemnări de ultimă oră, Slobozia, Ed. Star Tipp, vol. I, 2018, vol. II, 2019;
– Însemnări calendaristice, vol. 3 – 2 ianuarie 2019 – 1 august 2021, Scrisori, scrisorele și alte scrieri ca ele, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2018;
– Calea școlii, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2019;
– Amalgam în miezul nopții, vol. IV, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2023.
Augustin Mocanu a contribuit la realizarea unor volume colective: Ceas pe ceas se alungă – Folclor poetic (Baia Mare, Casa Creației Populare, 1970), Du-te dor și vino dor. Folclor literar din Sălaj (Zalău, Centrul de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă, 1972), 27 de scriitori sălăjeni – antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2023).
A redactat și îngrijit două cărți: Mico-May alias M. Blumenfeld: Cronici rimate și alte creații în versuri și proză (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2017), Traian Sârca: Reflecții de-a lungul vieții (Slobozia, Ed. Star Tipp, 2022).
De-a lungul vieții a colaborat la o serie de reviste: Caiete Silvane, Silvania, Asculțialomița, Memoria Ethnologica (Baia Mare), Helis (Slobozia), Răstimp (Drobeta-Turnu Severin), Fereastra (Mizil), Literadura (Buzău), Tabor (Cluj-Napoca), Normaliștii clujeni.
Pentru activitatea sa multilaterală în domeniul învățământului și culturii, i-au fost acordate, în timp, numeroase distincții și diplome, fiindu-i recunoscute meritele pe plan județean și național.
Pe omul Augustin Mocanu l-am cunoscut încă de pe când eram elev la liceu, apoi, devenind colegi de catedră, am ajuns să-l cunosc și mai bine. Profesorul milităros care fusese s-a dovedit a fi un coleg cu un suflet plin de căldură, care m-a îndrumat în procesul de formare a mea ca dascăl de română, m-a apreciat și s-a împrietenit sincer cu mine. Într-un dialog telefonic din urmă cu doi ani, m-a făcut să mă simt onorat când mi-a spus: „Să știi că tu ești cel mai bun prieten al meu dintotdeauna.” Aș vrea eu să-l mai aud la telefon și să-mi răsune în urechi apelativele sale șăgalnice: „Măi Aurică!” sau „Măi tipule!” Avea un simț al umorului de neîntrecut, ceea ce contrasta cu seriozitatea cercetătorului, a etnologului și dascălului meticulos și sobru ce era.
Acum, când Dascălul a plecat dintre noi, suntem cuprinși de regrete și ne gândim la ceea ce a lăsat în urma sa. A pus bazele unei instituții de învățământ solide și eficiente, a dirijat un mare număr de elevi spre facultăți cu profil filologic, deveniți buni dascăli la catedră, i-a învățat pe toți elevii săi să stăpânească și să folosească corect în societate și în viață limba oficială a țării noastre, limba română. Ne-a lăsat apoi culegerile sale de folclor, cărțile de memorii care ne trimit într-o perioadă a istoriei trăite, celelalte cărți care conturează și o personalitate culturală complexă.
A dispărut o persoană iubită de toți cei cu care a intrat în contact de-a lungul vieții. Poeta americană Emily Dickinson spunea atât de frumos: „Cei iubiți nu pot muri. Pentru că iubirea înseamnă nemurire.”
Drum bun în eternitate, maestre Augustin Mocanu!

Aurel Lungu
(Articol apărut în revista Caiete Silvane)