Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (XL)

MOTTO: ,,Măcar cât licuricii să ardem cât trăim.” (Vasile Voiculescu, scriitor)

• O gelozie este mai cumplită decât o insomnie. Gelozia n-are leacuri, ea este o stare de de neliniște, de incertitudine continuă.
• Nu putea fi singurătate mai cumplită decât atunci când victimei îi este dor de călău.
• Dacă s-ar alcătui antonimul Codului Bunelor Maniere, acesta ar avea dimensiuni duble. Mulți nu l-ar cumpăra, ar spune că-l au la purtător.
• Sursele orbirii sunt multiple, infinite. Cea mai puternică este iubirea. Ea te face să vezi numai ce vrea și cum vrea. Restul nu există.
• Deși mulți oameni nu au susținut în viața lor nici un examen, totuși, pe unii dintre ei, viața îi declară repetenți.
• PASTILA DE LIMBĂ. ORTOGRAME. EXEMPLE: ale noastre, a le cânta pe plac; vor cânta mâine,ei vă v-or cânta; flori de tei, de te-i duce; spusu-le-am ce-am vrut, spusu-ne-a și nouă, spusu-v-am; propriu-zis, propriu-zisă, propriu-ziși; nicicând să nu uiți asta, nici când te vei mărita; a căzut prima nea, ne-a văzut și a venit etc., etc.
• ,,O lume fără carte este o lume a sălbaticilor.” (N.A. Morozov, om de știință)
• ,,Există un farmec în cărți, cărțile ne provoacă încântare; vorbesc cu noi, ne dau sfaturi bune, devin prieteni vii pentru noi.” (PETRACA, poet)
• Când nu avem aripi, ne este dor de zbor. După ce le avem, ne este dor de mersul pe jos.
• Curcubeele sunt semnele faptului că în univers au loc festivități de premiere.
• Când e mai cumplit? Când vorbești singur pe stradă sau când vorbești în fața unei săli pline și nu te ascultă nimeni?
• „Ideală ar fi o lume în care toleranța nu mai e necesară, în care răul e domesticit, puterea e distribuită omogen, diferențele omogenizate.” (ANDREI PLEȘU)
• Ce va spune ,,OPOZIȚIA” (ANONIMUL) despre

gândurile mele botezate și cântecele vârstelor: ,,UN NEREALIST GIGANT ÎN ASPIRAȚII ȘI PITIC ÎN PROPRIILE RESURSE.”

Răspunsul meu, tot printr-un gând botezat: ,,Lucrul cel mai mare pe care îl poate realiza cineva este să adauge viață vieții, spirit spiritului, sentimentelor sentimente, bucuriilor bucurii, iar gândurilor gânduri…Acestea din urmă nu pot fi mai bune sau mai rele decât ceea ce este autorul lor. Pe cine să dăm vina sau pe cine să aplaudăm?”

• Un ultim exercițiu de admirație a valorilor poetice românești: Doi scriitori nepereche: EMINESCU și NICHITA STĂNESCU; DOUĂ POEZII – ,,ATÂT DE FRAGEDĂ” și ,,EVOCARE”; DOUĂ VERSURI MEMORABILE – ,,O, VIS FERICE DE IUBIRE” și ,,EA ERA FRUMOASĂ CA UMBRA UNEI IDEI”; ACEEAȘI IDEE/SEMNIFICAȚIE: frumusețea feminină ține de domeniul inefabilului (=ce nu poate fi exprimat în cuvinte) sau că încă nu s-au născut cuvintele potrivite pentru ca frumusețea feminină să poarte un nume.
• Singurul punct final pe care nimeni nu-l contestă este cel care se pune după ultimele gânduri ce și-au cerut dreptul la viață: ,,ATÂT. RESTUL E TĂCEREA GÂNDURILOR ȘI DREPTUL DE A GLĂSUI AL EVENTUALILOR CITITORI, CU SAU FĂRĂ BUNĂ-CREDINȚĂ…”

MEMENTO ÎN LOC DE EPILOG!

,,Mereu cerșim vieții ani mulți așa-n neștire,

Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,

Și încă nu-nțelegem că fără de iubire

Se veștejește Timpul în noi ca floarea-n glastră;

Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni

Din care altoiul șubred să-și tragă seva nouă;

Noi îl primim cu gheață și-l răsădim în cremeni

CÂND DRAGOSTEA-I UNICA VECIE DATĂ NOUĂ.”

(SONETUL CLXXXIII, DIN VOLUMUL, ULTIMELE SONETE ÎNCHIPUITE ALE LUI SHAKESPEARE, ÎN TRADUCERE IMAGINARĂ de VASILE VOICULESCU)

prof. OCTAVIAN GUȚU, Șimleu Silvaniei