Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (XXXV)

MOTTO: ,,Orice cugetare este nouă când autorul o exprimă într-un mod personal.” ( L. de CLAPIERS de VAUVENARGUES, scriitor moralist)

• Când dezamăgești, cei pe care i-ai dezamăgit te dau jos de pe soclul încrederii lor. A reveni pe el, adesea e mai greu decât a urca Everestul.
• Cine nu mai știe să râdă, e semn că a uitat ce-i bucuria. Există o pierdere mai mare decât să-ți pierzi plăcerea de a trăi?
• Există o mare asemănare între o slugă fidelă stăpânului și un robot. Amândoi fac doar ce li se comandă !
• Oare, cei care ne fac cu bună știință răul, se pot bucura apoi de binele de care ne-au văduvit? Ce gust o fi având?
• Un mod de a ști ce viață ai dus este să faci raportul dintre reușitele avute și deziluziile, ori așteptările avute.
• Titluri de opere literare ce îmbracă forma unor gânduri botezate și care, prin ele însele, dau valoare acestora, le individualizează, având, totodată, un rol magnetic: ,,MARELE SINGURATIC”, ,,CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI”, ,,UN VEAC DE SINGURĂTATE”, ,,ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT”, ,,OMUL FĂRĂ ÎNSUȘIRI”, ,,CÂNTĂREAȚA CHEALĂ”, ,,ADIO, ARME!”, ,,IDIOTUL”, ,,DIMINEAȚĂ PIERDUTĂ”, ,,OPERA DE TREI PARALE”…
• O măsură a omenescului din noi? Cât de mult rău puteam face, dar n-am făcut.
• Atunci când n-ai nici-un dor, este semn că te dorești un om singuratic.
• Bătrânii spun că-n viață reușesc cei care știu să ,,bată fierul când e cald”, adică să facă ceva la momentul oportun.
• O consolare: ,,Un om nu moare din cauza dragostei, a ficatului sau a bătrâneții. Moare pentru că este om.” (MIGUEL DE UNAMUNO, prozator spaniel, filozof, eseist, dramaturg)
• Când devenim proști? ,,Devenim proști când suntem orbiți . Dar, când suntem orbiți? Înclin să cred că ori de câte ori ne întunecă judecata un afect (…) Devenim subiectivi și din ură sau din drag pentru ceva sau cineva, începem să judecăm strâmb.” (GABRIEL LIICEANU)
• Forma superlativă a urii cuiva o exprimă blestemul – ,,DUCE-TE-AI PE APA SÂMBETEI!”
• Un jurnal intim este un mod concret de a-ți dovedi că n-ai uitat de tine și că mâine îți vei putea aminti ce-ai fost ieri.
• Suma autoportretelor pe care ți le faci zilnic, alcătuiesc un jurnal intim. Ele sunt cele mai fidele barometre ale vieții interioare a cuiva. Sunt mărturii ale vremii ce trece și ,,hrană” pentru cineva care merge spre ,,soare apune”.
• Există stări, trăiri, momente dilematice pe care oricâte cărți ai citi, nu le poți înțelege, așa cum o pot face aceia care le-au trăit pe cont propriu.
• Când conștientizăm că suntem o ființă mediocră? Atunci când nu te invidiază, nu te reclamă sau nu te bârfește nimeni.
• Mersul nostru prin viață este sinuos atunci când ne conducem după păreri și nu după principii sau convingeri.
• Ipocriții sunt actorii cabotini ai vieții. Din rândul lor provin căpătuiții/ ciocoii noi sau vechi, dar și viitorii cățărători din viața socială sau politică.

MEMENTO: ,,Și precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea.” (,,BIBLIA”)

profesor OCTAVIAN GUȚU,

Șimleu Silvaniei