Vă place școala?

Daniel Mureşan

Parcă dintotdeauna și pentru totdeauna, pentru mine în septembrie începe școala. Nu e vorba despre nostalgie, este pur și simplu bucuria de cunoaștere, de dorință de a afla. Dascălii noștri ne-au pregătit, mai mult sau mai puțin pentru ceea ce suntem acum. Bine, în ultimii ani mai puțin, fiindcă decidenții noștri politici nu mai au ca prioritate școala…
Pentru cei care calcă pentru prima oară pe treptele unei școli, septembrie e o perioadă de neliniști și frământări. Au deja ghiozdanele cumpărate, stilourile și creioanele aranjate frumos în penar, uniforma călcată. Unii dintre ei chiar au îmbrăcat uniforma pe ascuns, nemaiavând răbdare. Părinții au și ei emoții, dar de altă natură. Oare cum se va descurca copilul meu, va putea căra ghiozdanul, cum se va înțelege cu doamna învățătoare? Cei cu mai mulți ani de școală au sentimente diferite. Abia așteaptă să-și reîntâlnească colegii sau regretă că s-a terminat vacanța. Liceenii sau gândit deja ce profesie li s-ar potrivi, au o țintă, un scop. Alţii merg la facultate şi aşteaptă să vadă cum este viaţa de student.
Lumea e într-o continuă schimbare, meseriile de pe piața muncii se diversifică, apar multe noi. Școala trebuie să fie pregătită pentru aceste schimbări, să încurajeze învățarea logică și să renunțe la memorarea excesivă. Fiecare elev trebuie să-și găsească locul mai târziu în societate. Trebuie doar motivați și îndrumați acolo unde pot fi de folos. O presiune excesivă ancorată într-un sistem rigid nu poate duce la o înțelegere profundă a informației. De aici și miile de elevi ce nu promovează tot felul de examene, unele chiar ineficiente. La fel și la profesori, căci și ei stau destul de prost la acest capitol.
Una peste alta, începe școala, cu bune și cu rele. În tot acest amalgam național de lucruri eșuate, omul trebuie să sfințească locul, fie că e profesor, elev sau părinte. Să nu uităm că educația e una dintre puținele șanse ce au mai rămas acestei țări!