Deși vremea arată încă a vară afară, ne-a ajutat bunul Dumnezeu și am trăit ca să prindem și toamna asta. Frunzele palide și uscate s-au așternut deja de câteva săptămâni bune pe jos, foșnind simpatic sub pașii noștri mult prea grăbiți și alerți… Nu mai avem timp să stăm și să le admirăm și vedem căzând din copaci, nu mai avem timp să analizăm coloritul specific al pomilor în haina lor tomnatică, nu mai avem timp să ne analizăm nici măcar pe noi… În librăriile din municipiu, și așa mult prea puține, a început lupta la propriu pentru rechizite la prețuri potrivite. Am văzut cu ochii mei părinți șocați de costul a ceea ce și-au pus în coș atunci când au ajuns la casa de marcat. Ei veniseră cu un buget deja fixat, cel pe și-l permiteau cu adevărat. Din păcate, au plătit doar atât cât și-au permis, au lăsat surplusul la casă, și au plecat îngândurați, triști și abătuți. Cum vor da ochii cu copiii lor acasă și cum le vor spune că nu și-au permis să le cumpere tot ce trebuia? Totul s-a scumpit, și ei mai au așa multe de plătit: haine, încălțăminte, alimente, facturi, taxe, impozite și poate chiar unele medicamente… Inflația e la putere acum, trecem prin perioada în care ajungem să tăiem de pe listă tot mai multe lucruri necesare și tot mai multe produse esențiale. Salariile și pensiile majorității au rămas pe loc, în timp ce prețurile au luat-o razna și nici nu par să se oprească din sprint. Și uite așa, ajung unii cetățeni să aleagă, la început de școală, între a cumpăra un ghiozdan nou sau legumele necesare pentru o porție de zacuscă, între a cumpăra un penar echipat cu creioane, pixuri și carioci sau pâinea pentru 2 – 3 săptămâni și tot așa… Toamna are nenumărate nuanțe, la fel și alegerile celor care au copii. Cum credeți că se simt părinții care nu le mai pot oferi acestora strictul necesar pentru a putea merge la școală, pentru a se dezvolta și pentru a se forma în România normală? E normal să nu ne mai permitem educația? E normal să nu fie nimeni preocupat prin guvern de faptul că tot mai puțini copii își mai permit luxul de a beneficia de învățământul de stat „gratuit”, care implică de fapt costuri directe și indirecte tot mai mari? Din păcate, alimentele, facturile mărite care trebuiesc plătite și medicamentele (acolo unde este cazul) vor tăia treptat rechizitele de pe lista de priorități familiale. Și mai trist e că nu se alarmează nimeni de faptul că „România educată” e doar un motto cu iz de slogan politic și un model eșuat. Acesta este de fapt un semnal de alarmă foarte clar și apăsat. Copiii trebuie să aibă acces la educație, au nevoie să-și permită acest drept. Cornul și laptele o mai fi suficient? Chiar nu mai este nimic de făcut pentru a oferi noii generații șansa la educație și pentru a ne putea mândri mai apoi cu noi intelectuali într-o societate independentă și meritocratică? E toamnă iar, chiar e nevoie de bruma de școală, e nevoie de valori și de un nou început. Ar fi bine ca visele elevilor să nu se mai vândă, la colț de școală, sub formă de prafuri albe, ar fi bine să fim conștienți că e de datoria noastră a tuturor să formăm oameni care să muncească mai departe pentru semeni, pentru România. Ce semeni aia culegi, nu așa era oare povestea? Guvernanții ce vor să semene, ce vor să numere, ce vor să culeagă? Ar fi interesant de știut care le sunt planurile, intențiile și acțiunile… E bine că ei își permit să-și cumpere pixuri scumpe cu care scriu doar proiecte de lege și ordonanțe de urgență aberante și ciudate. E drept că cine are pixu-n mână contează, dar el rămâne responsabil și de atitudinea, reacția și poziția sa față de societatea care va da nas în nas cu măsurile fiscale ce vor să vină tăvălug. Avem analfabeți la butoanele țării, avem plagiatori de diplome în funcții mărețe, avem ignoranți și politruci care stau și ne râd deștept în nas. Nu cred că vom avea o toamnă liniștită… Începe școala doar pentru cei care-și permit, însă guvernanții nu cred că sunt pregătiți să iasă la tablă. Bugetul statului anemic este deja în perfuzii. Degeaba mai împart guvernanții promisiuni și iluzii… Se anunță noi proteste mărețe și greve cu bugetari înarmați până-n dinți cu fluiere, vuvuzele, strigăte apăsate și pancarte cu mesaje picante. Să vedem cine va pica din pom…
[…] Deși vremea arată încă a vară afară, ne-a ajutat bunul Dumnezeu și am trăit ca să prindem și toamna asta. Frunzele palide și uscate s-au așternut deja de câteva săptămâni bune pe jos, foșnind simpatic sub pașii noștri mult prea grăbiți și alerți… Nu mai avem timp să stăm și să le admirăm și vedem căzând din copaci, nu mai avem timp să analizăm coloritul specific al pomilor în haina lor tomnatică, nu mai avem timp să ne analizăm nici măcar pe noi… În librăriile din municipiu, » Mai multe detalii […]