Viața în căruță și măturoaiele

Are opt copii, se apropie de 60 de ani, iar casă îi este în cea mai mare parte a timpului căruța. Valentin confecționează și vinde măturoaie. Nu îi este rușine de munca sa, a învățat meserie de la părinți și bunici, iar măturoaiele l-au ajutat să-și crească cei opt copii. E cald, iar Ghiță trage căruța plină cu măturoaie. Din când în când, nevasta lui Valentin mai strigă: „hai la măturoaie!” Căruța a ajuns la ieșire din Bănișor, iar Valentin vrea să meargă în orașul Cehu Silvaniei. Speră că acolo va reuși să-și vândă cele câteva sute de măturoaie înghesuite în căruță.

Am parcat rapid mașina pe marginea drumului și m-am oprit, am salutat și l-am rugat pe cel care ținea hățurile să stea de vorbă cu mine. Omul m-a privit atent, s-a dat jos din căruță. Bărbatul s-a apropiat, m-am prezentat, ne-am dat mâna și l-am rugat să îmi povestească, să-mi spună povestea măturoaielor, e doar comerciant sau el le și confecționează? Valentin și-a dat pălăria într-o parte, a apucat un măturoi de coadă și mi-a spus că măturoaiele sunt cele care l-au ajutat să-și crească cei opt copii. A învățat meserie de la părinți și bunici. De mic copil a luat nuiele în mâini și a început să le strângă. Și nevasta lui știe să le facă, să le lucreze. Vine din Mal și stă cu săptămânile în căruța acoperită.

„Cobăr” îi spune la căruța acoperită. Seamănă cu un fel de colibă pentru păstori. În căruța asta transportă măturoaiele, aici dorm cei doi și cu acest atelaj parcurs uneori sute de kilometri. Calul Ghiță e de mare ajutor. E un cal cuminte, blând și e bine îngrijit de stăpân. Valentin și nevasta lui umblă pe văi și dealuri după crengi de mesteacăn, iar coada măturoiului este de alun. Săptămâni întregi strâng crengi, le leagă, formează măturoaie, le potrivesc bine în căruță și pornesc la drum. Cât timp sunt plecați pe drumuri? Numai Dumnezeu știe. 15 lei e un măturoi, iar cine cumpără mai multe primește o reducere consistentă. Valentin mi-a spus că măturoaiele îi asigură traiul, banii de care are nevoie el și familia lui.

Măturoaiele l-au ajutat să-și trimită copiii la școală. Și pe copii i-a învățat meserie, dar nu toți au rămas în țară. Unii s-au dus în străinătate, acolo încearcă să-și facă un rost. Valentin poartă pălărie, e bine îmbrăcat, vorbește frumos și știe că așa are șanse mai mari să-și vândă marfa. Nevasta lui ne privește din căruță, zâmbește. Formează o familie, o familie pentru care măturoiul este principala sursă de venit.

Fără regrete

Valentin nu regretă nimic. Mă prinde de braț și îmi spune că munca nu e rușine. Îi spune ceva lui Ghiță. Calul a tras căruța lângă șanț, animalul a dat peste niște iarbă grasă. Mirel Matyas, tovarășul meu de drum, ne face niște fotografii. Decidem că trebuie să cumpărăm două măturoaie. De mult voiam unul, e bun pentru curte. Îl rugăm pe Valentin să ne aleagă două măturoaie pe care le consideră bune. Râde și îmi spune că toate sunt bune. Ne alegem noi măturoaiele despre care credem că ni se potrivesc, îi dăm omului banii, îi mulțumim pentru că a stat de vorbă cu noi și ne luăm rămas bun. Bărbatul urcă în căruță și strigă la Ghiță. Calul pune căruța în mișcare, iar noi rămânem cu măturoaiele. Drum bun, Valentin!