Inflația, balaurul care ne scade nivelul de trai

Alexandru Tamba

Indiferent de nivelul veniturilor, mari sau mici, inflația ne scade nivelul de trai, dar pentru cei cu venituri și pensii mici acest lucru devine dramatic. Într-adevăr, inflația este un balaur cu șapte capete, ca în poveștile copilăriei noastre, dacă îi tai un cap, după cum se vede, îi crește altul sau chiar mai multe, în loc. Și acest lucru se întâmplă pentru că măsurile antiinflaționiste ale guvernului se referă mai mult la efecte decât la cauză. BNR încearcă să reducă presiunile inflaționiste prin creșterea sau menținerea la un nivel înalt a ratei dobânzii de referință, însă guvernul trebuie să vină și el cu astfel de măsuri. Din păcate, măsurile luate sau care urmează să fie luate de către guvern sunt niște măsuri puternic inflaționiste: mărirea de impozite și taxe, concomitent cu creșterea veniturilor din sectorul bugetar. Prin aceste măsuri luate de guvern prețurile vor crește în continuare, deoarece duc la majorări de costuri pentru mediul privat, concomitent cu mai mulți bani în piață o dată cu majorări de salarii bugetare. De asemenea, majorările de salarii bugetare vor crea dezechilibre între salariile din mediul privat și cele de la stat, astfel că vom vedea și o migrație de la privat la stat a forței de muncă. În atari condiții, companiile private, cele care pot, vor trebui să majoreze salariile, cu consecințe, evident, asupra costurilor forței de muncă și, desigur, asupra prețurilor. Astfel, intrăm într-o spirală inflaționistă și mai mare, consecințele devenind și mai dramatice. Degeaba plafonăm prețurile la câteva produse, aceasta este o intervenție pe efecte, nu pe cauze. Cauzele inflației din România sunt unele diferite, altele comune, față de cele din U.E. De altfel, noi avem și cea mai ridicată inflație din zona europeană, pentru că noi de ani de zile am dus o politică de creștere a PIB-ului prin consum, iar nu prin investiții, pe lângă aruncarea pe piață, din cauza pandemiei, aceasta fiind o cauză comună și în zona U.E., a unor sume imense.
Creșterea economică prin consum presupune creșteri de salarii, la bugetari sau în mediul privat, fără a ține cont de productivitatea muncii, de altfel la bugetari nu prea ai cum să calculezi acest indicator, acolo este necesară multă responsabilitate din partea clasei politice, cea care stabilește politica de personal la nivelul instituțiilor de stat. De aceea este necesar ca diferențele de salarii dintre cele două sectoare să fie la un nivel acceptabil, cu avantaje și dezavantaje de partea unora sau altora, altfel diferențele foarte mari dintre veniturile din cele două sectoare, de stat și privat, se potențează unele pe altele, ceea ce în loc să stingă vâlvătaia inflației, o întețește. Astfel, balaurul este în continuare printre noi! Singurele căi de reducere a inflației sunt: reducerea cheltuielilor bugetare, investiții în vederea creșterii productivității muncii, cu alte cuvinte, cu aceleași costuri, respectiv cu o creștere mai mică a costurilor decât a veniturilor, să se realizeze o producție mai mare. Iar statul să vegheze și chiar să stimuleze o concurență reală între participanții pe piață, pentru că doar concurența duce la stabilirea unui preț real, lipsa ei duce la ceea ce vedem, adică la niște câștiguri suplimentare nesimțite de-a dreptul. Dar și aici poate interveni statul, prin impozite suplimentare, astfel încât să restabilească normalitatea în piață. Acesta ar trebui să fie rolul statului, nu să devină agentul economic nr.1, creîndu-și tot felul de companii, care ulterior să devină căpușate de către unii și alții.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro