Ghiveci cu aromă de austeritate și sos de pensii speciale netăiate

Aproape zilnic auzim că se tot intenționează să se taie pensiile speciale. Așa, și? Când va fi asta? Reforma care ni se tot promite se tot amână, unii spun că acest lucru nu este deloc întâmplător, ținând cont că anul viitor sunt alegeri. Se pare că cei care ne conduc nu au curajul să taie acum ceea ce tot ei, dar într-o altă formulă guvernamentală desigur, au aprobat în trecutul nu foarte îndepărtat. A fost bine așa, atâta doar că acum cică nu ne mai permite bugetul de stat să le susținem și să le plătim „pensiile nesimțite”. Peste noapte, statul a devenit obez și cocoșat și, ca să nu se îmbolnăvească și mai rău, se pregătește să treacă la o cură drastică de slăbire și să strângă cureaua. Ce face greaua moștenire din bieții guvernanți, mai că ți se rupe sufletul când îi vezi așa bulversați, derutați și ipocriți. Pot fi mai multe tratamente care ar funcționa în acest caz, însă toate au la bază tăieri, restrângeri și comasări de posturi în meniu. Aflat într-un punct critic, ministrul finanţelor mizează totuși pe „ordonanţa austerităţii”, care va aduce cu sine şi descentralizarea serviciilor publice precum și regionalizarea anumitor servicii publice. Legat de necesitatea implementării a mediatizatei ordonanțe, Marcel Boloș spune că „acesta este cu adevărat momentul de răscruce pentru România. Premierul a spus-o, o spun şi eu şi anume faptul că trebuie să avem mai puţini şefi la bani. Sunt peste 16.000 de şefi la bani publici, noi le spunem ordonatori de credite. Nu prea înţelege lumea ce sunt ei, dar vă spun că da, sunt şefi pe banii publici care trebuie să fie mult mai puţini, să avem mult mai puţină birocraţie, să avem o mult mai bună chibzuinţă a utilizării banului public, pentru că nu poţi să ceri impozite şi taxe de la omul acela amărât care îşi plăteşte contribuţia la ceea ce înseamnă impozitul pe muncă, contribuţiile sociale şi după aceea în partea cealaltă, pe cheltuieli publice să ai o ţopăială şi un dezmăţ care nu poate să meargă la infinit”. E bine măcar că a recunoscut ceea ce știm și vedem cu toții, de câțiva ani buni încoace: haos la guvernare, luptă pe ciolan, bătaie pe funcții, cheltuieli publice fără număr și pe lucruri ce țin în principal de propriul confort al celor aflați la butoane, prime și pensii speciale, țopăială și party cu banii cetățeanului de rând. Ne-o spun în față, fără vreun pic de jenă sau de regret. S-a ajuns mult prea departe. Interesant de știut este de ce consideră ministrul finanțelor și premierul că acesta este momentul potrivit, în contextul în care este mai mult decât evident faptul că guvernul îşi asumă un mare risc, prin aceste măsuri care vizează chibzuinţa în cheltuiala banului public, în an preelectoral. În situația în care am văzut că multe state membre ale UE şi-au anunţat recesiunea şi starea economico-financiară tot mai precară, guvernanții României se joacă leapșa cu tăierea pensiilor speciale, tot aruncă responsabilitatea de la o instituție la alta, dar fără niciun rezultat. Dacă măsura aceasta nu se va lua până la urmă, analiștii economici spun că în curând riscăm să pierdem foarte mulți bani europeni, chiar în acest an. Oare guvernanții își permit acest lux? Oare ei sunt conștienți de faptul că pierderea acestor bani poate fi cauza pentru s-ar putea pierde chiar mandatul de președinte în anul ce vine? Analiștii BNR au atras în repetate rânduri atenția că este iresponsabil să crești cheltuielile bugetare și să te împrumuți încontinuu pentru asta, fără să-ți pese măcar de efectele care vor veni peste noi în curând, în valuri. Se spune că viteza de îndatorare a României este de 1.000 de dolari pe secundă. Practic, într-un singur minut, țara este mai datoare cu 60.000 de euro. În Norvegia, lucrurile stau cu totul altfel. În timp ce la noi fiecare copil se naște cu o datorie, în Norvegia atunci când un copil se naște el are deja 250.000 dolari pe numele lui, prin fondul suveran al țării. Finanțiștii spun că la ora actuală datoria pe cap de român este de 17.500 euro per persoană activă, pentru care noi plătim aproximativ 1.000 euro dobândă anuală de persoană. O fi mult, o fi puțin? Cui îi pasă de povara care apasă tot mai greu pe umerii noștri? Toată lumea tace, guvernanții sunt efectiv muți. Prin urmare, rețeta pe care ne-o servesc zilele astea guvernanții pare a fi celebra supă de pui în care se pun toate legumele și condimentele, mai puțin puiul. Altfel spus, guvernul se pregătește să taie din cheltuielile bugetare, atâta doar că tărăgănează într-o veselie tăierea lor. Le e mult mai ușor să se concentreze și focuseze pe inventări de taxe, impozite, ordonanțe de guvern și propuneri legislative care mai de care mai inventive, evident că asta le vine mult mai natural și firesc. Poate s-o regăsi și în fișa postului lor… Însă e clar că ei se gândesc momentan doar să ne supună la o dietă „normală” și să ne aducă în ipostaza de a avea pe masă în viitorul apropiat doar celebrele răbdări prăjite. Până când? Până ne vor mai întinde ei câteva firimituri prin pomenile electorale ce vor veni în curând. Până atunci, pentru unii se va pregăti coliva, în timp ce guvernanții noștri se înfruptă tot mai apăsat din ghiveciul cu aromă de austeritate și sos de pensii speciale netăiate. Să aveți poftă mare, luați și cu pâine făcută din aluat congelat provenit din import ca să nu vă pice rău!