Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (XXVIII)

MOTTO: ,,Când o cugetare este un rezumat fericit al propriilor tale cugetări asupra unui lucru, atunci simți acea cunoscută bucurie de a te regăsi în cartea pe care o citești” (GARABET IBRĂILEANU, critic, istoric literar, eseist, romancier)

• ,,Ce este un pesimist? Un optimist bine informat” (GRIGORE MOISIL)
• ,,Dacă vrei să duci o viață fericită, dă-i sens, legând-o nu de un scop, nu de oameni sau lucruri” (ALBERT EINSTEIN)
• Indiferent cum se manifestă, viciile rămân tot vicii, fie că sunt ascunse, fie că sunt la vedere.
• Un interviu este o călătorie prin intimitatea gândurilor, sentimentelor, ideilor și trăirilor celui intervievat.
• Școala cu adevărat școală este aceea care mă ajută azi să fiu eu și mâine cineva.
• O spovedanie făcută la timp și din proprie inițiativă, valorează mai mult decât o autobiografie.
• Pe un om de valoare și nevăzătorii îl văd bine, iar contestatarii, nici când își măresc dioptriile lentilelor de la ochelari.
• Cum explică poetul DORIN TUDORAN adorația lui ADRIAN PĂUNESCU față de CEAUȘESCU?

,,Nu cred că există o singură explicație. Una mi-a dat-o chiar Adrian. Tatăl său, Nea Costică pentru prieteni, făcuse ani lungi și grei de pușcărie politică pentru că fusese liberal. Deși eliberat în 1956, fusese reabilitat doar după ce Ceaușescu luase puterea. Pentru Adrian, Ceaușescu a fost – de la început și pentru totdeauna – omul căruia tatăl său îi datora eliberarea. Reabilitarea care i-a dat și lui Adrian șansa de a intra la facultate. Până atunci, în 1963, nu putuse intra din cauza infamei <<note sociale>>” (Apud volumul ,,ROBERT ȘERBAN ÎN DIALOG CU DORIN TUDORAN”, Editura ,,TREI”, 2022)

• PASTILA DE LIMBĂ. Când s-a introdus oficial alfabetul latin în România? Timp de trei secole am folosit în scris alfabetul chirilic. Cel latin va fi brevetat oficial dupa 1860 de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cu toate că în școlile din Muntenia fusese introdus cu 10 ani mai devreme și, mai ales după 1840 în toate teritoriile locuite de români fusese adoptat neoficial un alfabet de tranziție în care literele chirilice erau amestecate cu cele latine. Primul text scris cu litere latine a fost ,,TATĂL NOSTRU”. L-a scris boierul LUCA STROICI, În Moldova.
• Cred că în hamletiana întrebare – ,,A FI SAU A NU FI!” – ar fi bine să și-o poată pune oamenii înainte de a se naște. După aceea, mi se pare prea târziu și în zadar. Zarurile au fost aruncate!
• De ce când se întâlnește omul cu eul său nu se salută? Nu știe care să o facă primul.
• O întrebare/o dilemă fără ieșire – cine/ce s-a născut mai întâi – adevărul sau minciuna?
• Amintirile sunt o formă de corespondență a omului cu trecutul său.
• Expresia/zicala populară – ,,DUPĂ RĂZBOI, MULȚI VITEJI SE ARATĂ”, are un corespondent în clișeul international – ,,OUL LUI COLUMB”. Prin ea se exprimă un mare adevăr – după ce o faptă mai dificilă s-a realizat, toată lumea are impresia că știa s-o facă și ea.
• Extras dintr-un dialog al simpomelor prostiei, propus de Andrei Pleșu, eseist, filozof, scriitor :
• Prostul e cineva care crede că știe.
• Solemnitatea excesivă este o probă de prostie.
• Cei sfătoși au tot timpul soluții la orice.
• O anumită suficiență intelectuală sau proștii fuduli.
• Prostia e o formă de inflexibilitate la conjuncturi.
• Autodidacții sunt printre oamenii care învață să meargă în viață pe picioare proprii. Un astfel de om, nu-ți dă sfaturi, ci exemple.
• O strofă dintr-un cântec al bătrâneții, anotimp al singurătății: ,,Doi bătrâni stau singuri/ În casa lor demult/ Și nimeni nu-i întreabă/ Ce vor, ori ce au vrut” (,,Doi bătrâni”, de Vladimir POTLOG)
• Umor din ,,Epoca de Aur”: ,,De 23 august s-au dat indicații de la partid ca lumea să defileze în pielea goală ca să arătăm străinătății că avem din belșug carne, lapte și ouă!” (Preluat dintr-o antologie de bancuri a lui Călin Bogdan Ștefănescu, 1991)
• MEMENTO: ,,Cultura nu e un lux, este un strict necesar. Fără cultură, un popor nu poate rezista în concurența vitală dintr-e popoare” (GARABET IBRĂILEANU, critic si istoric literar, romancier)

Profesor OCTAVIAN GUȚU,

Șimleu Silvaniei