Clădirea CNS, în pragul dezastrului din cauza unui proces interminabil

Sunt două decenii de când a fost depusă prima solicitare de retrocedare a clădirii Colegiului Național „Silvania” din Zalău, iar interminabilul proces pare să nu se mai sfârșească. Instanțele și-au pasat între ele cauza. Între timp, clădirea strigă disperată după ajutor, se degradează pe zi ce trece. Pentru că imobilul este într-un litigiu, autoritățile nu pot aloca fonduri destinate unor reparații capitale și nici nu pot fi accesate fonduri europene. Cine pierde? Pierd elevii, pierde comunitatea, pierdem toți, dar cui îi pasă?

Îl cunosc bine pe directorul CNS, profesorul Florin Morar. Nu vreau să-l laud, dar este un dascăl implicat, a avut și are elevi cu rezultate excepționale, dar acum este supărat, extrem de supărat pentru că imobilul în care funcționează școala pe care o coordonează are de suferit din cauza unui litigiu apărut acum 20 de ani și care n-a fost soluționat nici până în ziua de azi. L-am sunat pe profesorul Florin Morar și i-am solicitat permisiunea de a vedea problemele clădirii. A acceptat fără să ezite. I-am cerut să urcăm în podul clădirii. Mi-a spus că acolo sunt cele mai mari probleme. Chiar dacă am rău de înălțime, am urcat și m-am șocat. Grinzi șubrede, unele putrezite, sute de țigle crăpate, altele sparte, ziduri cu crăpături prin care intră razele soarelui și amenințarea că într-o zi, o parte din plafon s-ar putea prăbuși în sălile de clasă. Toate acestea sunt efectele interminabilului proces. În pod am fost atenționat să calc doar pe grinzile groase. Un pas greșit și mă puteam trezi într-o sală de clasă. Am ieșit buimac. Directorul CNS mi-a explicat că a cerut sprijin și toate autoritățile municipale și județene, respectiv Primăria Zalău, Consiliul Județean, Direcția de Cultură și alte instituții, au vrut să intervină, să sară în ajutor, să ofere sprijin, dar degeaba. Pentru că această clădire este disputată în instanță, reparațiile capitale cu fonduri alocate de primărie, de minister sau de la Uniunea Europeană sunt imposibile. Școala a primit de la Primăria Zalău mai multe sute de mii de lei, bani folosiți pentru înlocuirea unor ferestre de la interiorul grupului de clădiri, dar și pentru alte reparații, dar nu unele capitale, care ar pune în siguranță vechea clădire din centrul Zalăului. „Îi mulțumesc primăriei, îi mulțumesc și primarului, le mulțumesc celor de la Consiliul Județean, ne-a sărit în ajutor și Crucea Roșie cu mobilier și cu alte lucruri de care aveam nevoie, dar degeaba. Marea noastră problemă este starea clădirii”, mi-a spus Florin Morar.

Am intrat în mai multe săli de clasă. Toate sunt dotate cu mobilier nou sau într-o stare foarte bună, laboratoarele de informatică au calculatoare, în clase există proiectoare și toate celelalte materiale didactice necesare pentru buna desfășurare a cursurilor. Corpul în care funcționează clasele de gimnaziu a fost pregătit la interior, sălile au mobilier impecabil, iar pardoseala aplicată este una specială, care să nu permită mirosului de mucegai să se simtă atât de tare. Din păcate, ferestrele de la exteriorul clădirii principale nu pot fi înlocuite, construcția fiind considerată monument. E o situație complicată.

Cu ochii spre acoperiș

În cea mai mare parte a discuției, privirea lui Florin Morar era îndreptată spre acoperișul clădirii principale. Situația este gravă acolo. Directorul a cerut sprijinul unor prieteni, unor cunoscuți specializați în construcții, pentru a urca pe acoperiș și pentru a efectua reparații de urgență, totul din dorința de a nu se prăbuși vreun element de construcție. În acoperiș au apărut denivelări, „valuri”, grinzile sunt tot mai slabe. Am intrat în holul principal al clădirii. Acolo se lucrează, sunt reparațiile periodice, lucrări de pregătire pentru începerea noului an școlar. Degeaba. Stratul de vopsea „pușcă” din cauza infiltrațiilor și a mucegaiului.

La ultimul etaj, în tavanul sălilor de clasă se văd urmele infiltrațiilor de apă. E trist, mult prea trist că un imobil în care au învățat atâtea și atâtea generații de elevi, mulți cu rezultate excepționale, a ajuns într-un asemenea hal. Florin Morar este și mai supărat, pentru că pur și simplu nu are ce să facă. Ce a depins de el a făcut, dar până când litigiul nu se termină printr-o decizie finală și irevocabilă, reparațiile capitale sunt imposibile. Mi se spune că există o cerere de retrocedare și pentru grădină, iar acolo, un cunoscut investitor avea de gând să construiască cea mai modernă bază sportivă din Sălaj. Cine avea de câștigat de pe urma acestei investiții? Elevii. Până la prânz, elevii școlii aveau acces gratuit la întreaga bază sportivă și la toate dotările acesteia, iar după orele amiezii, terenurile urmau să fie închiriate iubitorilor de sport. Florin mi-a spus că firma a renunțat la investiție în momentul în care a aflat că terenul este într-un litigiu. Cine naiba investește pe un teren disputat în instanță? Tot aud că nimeni și nimic nu trebuie să comenteze deciziile instanțelor. Am început să mă îndoiesc și să cred că este timpul să le comentăm, mai ales acolo unde se vede de la o poștă că decizia luată dă de pământ cu valorile și le permite nesimțiților să le râdă în nas celor care voiau să îi închidă pentru încălcarea legii. E trist când sunt spețe care se plimbă decenii prin tribunale, dar nimeni nu își asumă nimic. Închei prin a vă aminti iar că în acest an se împlinesc 20 de ani de când a fost introdusă prima cerere de retrocedare a clădirii Colegiului Național „Silvania” din Zalău de către Eparhia Reformată Piatra Craiului. Au avut loc zeci de înfățișări, strămutări, analize, anchete, deschideri de dosare de urmărire penală, dar degeaba. Instanța nu s-a pronunțat încă printr-o soluție clară, o decizie prin care să știm dacă imobilul este sau nu retrocedat. Și pentru că procesul durează de atâta amar de timp, clădirea nu a put fi inclusă nici în programe investiționale de modernizare cu fonduri alocate de Primăria Zalău sau obținute din surse europene. Cine are de pierdut? Întreaga comunitate sălăjeană. În final, Florin Morar a ținut să explice că toți profesorii de la CNS, români și maghiari, au făcut front comun, pentru a atrage atenția asupra stării îngrijorătoare în care se află clădirea școlii. Florin Morar a încheiat precizând că nimeni nu contestă istoria, nimeni nu dorește înlăturarea claselor cu predare în limba maghiară, dimpotrivă. Se dorește doar ca această clădire să rămână a Sălajului, a învățământului de calitate, de performanță, în beneficiul generațiilor viitoare.