Servus, frate Gyuri!

Daniel Mureşan

Zilele trecute, în „Magazin Sălăjean” a apărut o știre despre mutarea monumentului lui Ady Endre (alții îi spun mobilier urban, dar eu cred că e monument, din moment ce are soclu) câțiva metri mai spre grupul statuar Wesselényi. Ei, atât le-au trebuit „românilor verzi”, ce au invadat facebookul cu invective. Ba că trebuie mutați amândoi la Budapesta, ba la Debrecen, ba că trebuie dinamitați. Injurii, aproape toate scrise într-o limbă română aproximativă, plină de greșeli. Respectivii nu știu limba maternă, istorie nici atât. Așa că că am să le fac o scurtă prezentare celor doi înjurați. Măi oameni buni (deși, mă îndoiesc), baronul Wesselényi Miklós a fost unul dintre liderii revoluţiei paşoptiste din Ardeal. El şi-a eliberat pălmaşii şi i-a împroprietărit cu bucata de pământ pe care o munceau, deşi nu exista nici o lege care să-l oblige să facă aceasta. Reformator al vremurilor sale, a susţinut şcolile din zonă, a creat prima grădiniţă din ţară şi a organizat prima şcoală agricolă, unde toți profesorii trebuiau să cunoască limba română. Cartea sa cu idei liberale – „Prejudecăți” a fost interzisă în imperiu, dar a fost tipărită la București. A înființat o tipografie la Cluj și a fost unul din ctitorii Teatrului Național din același oraș. Lupta sa cu sistemul absolutist din imperiu nu a rămas fără urmări; a fost închis trei ani la Buda, de unde a ieșit aproape orb. Probabil că visceralii de pe facebook nu știau aceste lucruri. Ady Endre a fost personalitatea emblematică a unei generaţii de scriitori şi poeţi care la începutul secolului trecut au reformat literatura maghiară. A fost primul poet din literatura maghiară care a rupt şirul poemelor tradiţionale, romantice. S-a născut în comitatul Sălaj și a învățat la liceul din Zalău. În poeziile sale milita pentru progres, condamnând – câteodată în termeni aspri – nu doar clasa politică maghiară, dar propria naţiune însăşi care nu înţelegea necesitatea schimbării, modernizării şi alinierii la valorile umanismului. Poeziile sale de dragoste reprezintă capodoperele simbolismului maghiar. Cel mai bun prieten al său a fost Octavian Goga. Ca un mic amănunt, Ady i-a propus lui Goga o întâlnire în cadrul unei cafenele budapestane pentru a discuta chestiunile legate de lupta comună pentru grăbirea prăbușirii Imperiului, considerat de amândoi „bolnavul” Europei. Așadar, alături de Simion Bărnuțiu și Iuliu Maniu, doi monștri sacri ai istoriei și culturii sălăjene.
De furia „internauților” nu au scăpat nici maghiarii din Sălaj. Probabil e în trendul partidului naționalist-extremist ce vine puternic pe turnantă în politica românească. Oare cu ce sunt de vină maghiarii din Sălaj? Ei și străbunii lor sunt născuți aici, nu au emigrat. Majoritatea își iubesc țara unde trăiesc, tradițiile, vecinii, prietenii. Oare ce nu fac ei bine? Unde greșesc? Au o vină că sunt maghiari? Mulți „naționaliști” români le spun să plece în Ungaria, acolo unde sunt catalogați ca „români”, probabil fiindcă știu mai bine limba maghiară decât ei. Și atunci, unde pot spune mai bine ei „acasă”, decât aici! Ce vină au ei?
Cred că din totdeauna politicienii se folosesc de ideologia națională pentru propriul interes, știind că menținerea tensiunilor între etnii e în beneficiul lor. Românii și maghiarii din Ardeal au valori comune, izvorâte din specificul istorico-cultural al zonei, valori pe care nu le pot împărtăși cei de la București și Budapesta. Ardelenii au o filozofie aparte a conviețuirii, bazată pe sentimentul că trăim bine de secole împreună, chiar dacă am avea zeci de motive să ne luăm la bătaie. Ne-am obișnuit cu identitatea noastră de ardeleni, o parte inconfundabilă a vieții noastre.
De ambele părți există voci radicale și xenofobe. Și aș putea spune că majoritatea românilor și maghiarilor nu votează cu partidele extremiste. Dar la nivel de guverne, e ceva mai diferit. Ei vor putere! Din păcate, extremiștii folosesc ca materie primă simboluri naționale și amintiri istorice accidentale. Conviețuirea românilor și maghiarilor din Ardeal este o poveste de succes, pe care trebuie să o învețe și alte popoare ale Europei. Trecutul, bun sau rău, trebuie să rămână istorie. Vecinul meu ungur nu este vinovat de prostiile unor conaționali de-ai săi. Cum nici eu nu sunt vinovat de zecile de mii de morți de la Odessa. Haideți să bem un pahar de pălincă, să visăm și să zidim viitorul comun.