Ies des pe teren, îmi place să cunosc oameni, să analizez locuri, să descopăr județul în care m-am născut, în care trăiesc și în care poate am să mor, Dumnezeu știe. Văd atâta încrâncenare și răutate cum n-am mai văzut. Chiar nu înțeleg de ce am ajuns atât de răi, iar răutatea asta se extinde, prinde aripi, râde ca nesimțita și se înmulțește pe zi ce trece. Observ tot mai mulți oameni triști, crispați și agitați. Te duci pe stradă, îl saluți pe un cunoscut și îl întrebi ce mai face, cum e cu sănătatea. Se uită lung la tine și are impresia că urmărești ceva, că vrei ceva, că ai ceva cu el. Până și Zalăul, orașul ăsta despre care unii șmecheri de București spun că n-ar exista în realitate, a devenit agitat, sirenele urlă ca descreieratele, mașinile sunt tot mai multe, nu mai ai loc de ele. Trăiești senzația că o ducem bine, că suntem fericiți, dar fețele oamenilor spun cu totul altceva. Încotro ne grăbim, încotro mergem, de ce suntem tot mai răi? Chiar nu știu. Este o goană nebună după telefoane mobile, după mașini, vacanțe, să avem ce posta pe Facebook, pe nenorocitele astea de rețele de socializare. Tind să cred că uităm să trăim, că am devenit sclavii falsei bogății. Este o involuție și nu o evoluție, șmecherii au prins curaj, lovesc și râd, nu se tem de sistem, de judecători. Între timp, controalele antidrog ale poliției sunt anunțate pe rețele de socializare. Hei, cei care v-ați drogat nu treceți pe bulevard, vă așteaptă băieții la control. Chiar trăiesc cu senzația că ne place dezordinea, că nu vrem reguli, iar egoismul a ajuns la loc de cinste. E doar un sentiment.
Ce e cu noi?
[…] Ies des pe teren, îmi place să cunosc oameni, să analizez locuri, să descopăr județul în care m-am născut, în care trăiesc și în care poate am să mor, Dumnezeu știe. Văd atâta încrâncenare și răutate cum n-am mai văzut. Chiar nu înțeleg de ce am ajuns atât de răi, iar răutatea asta se extinde, prinde aripi, râde ca nesimțita și se înmulțește pe zi ce trece. Observ tot mai mulți oameni triști, crispați și agitați. Te duci pe stradă, îl saluți pe un cunoscut și îl întrebi ce mai… Citeste mai mult […]
[…] Ies des pe teren, îmi place să cunosc oameni, să analizez locuri, să descopăr județul în care m-am născut, în care trăiesc și în care poate am să mor, Dumnezeu știe. Văd atâta încrâncenare și răutate cum n-am mai văzut. Chiar nu înțeleg de ce am ajuns atât de răi, iar răutatea asta se extinde, prinde aripi, râde ca nesimțita și se înmulțește pe zi ce trece. Observ tot mai mulți oameni triști, crispați și agitați. Te duci pe stradă, îl saluți pe un cunoscut și îl întrebi ce mai… » Mai multe detalii […]
Așa încît n-o să fie nici o surpriză cu cine o să voteze poporul de zăpăciții anul viitor!