Abolirea iobăgiei din Transilvania în 1848

Este cunoscut faptul că pct. 7 din Cele Douăsprezece Puncte din 15 martie 1848 prevedea încetarea raporturilor de arendă. Așadar, câteva zile mai târziu, la 18 martie, ședința Parlamentului Ungariei de la Bratislava a adoptat o lege corespunzătoare, care – după ce a fost anunțată în 11 aprilie – a intrat fără întârziere în vigoare. Acest lucru a afectat aproximativ 80 la sută din populația Ungariei și astfel, așa cum scrie András Gergely, un cunoscut cercetător pe această temă: „Revoluția a fost și o revoluție socială din punctul de vedere al eliberării iobagilor, la fel ca și cea din Franța în 1789 – spre deosebire de evenimentele din Austria din 1848, unde emanciparea iobagilor a fost promulgată prin lege doar cu multă reticență la 7 septembrie”. În opinia noastră, revoluția de la 1848 în Ungaria a însemnat și o schimbare de regim: ordinea feudală veche de secole a fost desființată prin legile corespunzătoare și au fost puse bazele sistemului burghez.

Deși cele Douăsprezece Puncte și legile maghiare au avut un impact puternic și asupra Transilvaniei, în acest mare principat, ca urmare a situației sale specifice de drept de stat, care o lega de puterea habsburgică, a trebuit să fie adoptate legi separate asupra modificărilor planificate. În acest scop, contele József Teleki, guvernatorul general, a convocat Parlamentul Transilvaniei la 29 mai 1848. În această zi a început ultima sesiune a Parlamentului Transilvaniei, iar pe 30 primul punct adoptat a fost Actul I prin care se declară unirea Transilvaniei și Ungariei, iar apoi în 6 iunie s-a creat o lege privind eliberarea iobagilor din Transilvania. Cel mai durabil și semnificativ rezultat al revoluției de la 1848 s-a născut după întâlnirea de doar câteva ore: desființarea sistemului iobagilor din Transilvania. Să vedem asta mai în detaliu.

Să nu mai fie un popor de oropsiți, ci să fie cetățeni liberi

La ședința Parlamentului de la Cluj, în ziua menționată, baronul Miklós Wesselényi, cel mai cunoscut politician al epocii reformelor și al revoluției din 1848, a prezentat proiectul de lege într-un discurs bine structurat. Este vorba despre cauza umanitară pentru un milion și jumătate de locuitori, a spus el, despre cei care plăteau impozite, își îndeplineau atribuțiile și făceau lucrări publice. Pentru cei care nu sunt mișcați de această mare cauză cu simpatie, triplul slogan al libertății, egalității și fraternității este doar o frază goală. Am avut norocul să pot face acest demers și mare sacrificiu – spunea Wesselényi: să nu mai fie o națiune sclavă, ci să fie cetățeni liberi, toți egali în fața legii, frați după legea comună și angajamentului comun. Sacrificiul va avea valoare externă și internă doar dacă este făcut cu entuziasm. A cerut ca propunerea lui de a anula robotul și dijma să fie acceptată. Toți cei din sală s-au ridicat și au votat în favoarea adoptării legii propuse.

Pe baza propunerii a fost adoptat Articolul IV. Din lege, care spunea următoarele: „Prin această lege se desființează serviciul domnesc (robot), dijma și plățile bănești, care au stat până acum pe baza arendelor domnești (colonocaturii). Cetăţenii localităţilor (anterior iobagi şi jeleri), nu vor fi tulburaţi în folosirea parcelelor şi terenurilor aflate în mâinile lor, indiferent de natura lor. Fără intervenţia unei instanţe; nici să fie restricționate în beneficiile lor regulate și continue de pășunat, plantare de pomi și stuf.” Legea spunea clar: robotul și alte servicii vor înceta, foștii iobagi vor deveni proprietarii pământului pe care l-au folosit până acum, pentru care erau impozitați. Instanța va putea interveni doar în chestiuni controversate și litigioase, în caz contrar nu.

Momentul exact al eliberării trebuia încă stabilit. A apărut o dezbatere în acest sens, iar în cele din urmă Parlamentul Transilvaniei a desemnat data de 18 iunie 1848 ca zi a eliberării iobagilor. Dar deja în 7 iunie, curierii au predat autorităților juridice textul legii din Articolul IV, prin care s-a declarat eliberarea iobagilor.. De asemenea, în ziua de 7 iunie legea a fost trimisă împăratului, iar în ziua de 8 palatinului din Pesta, spre legitimare și aprobare. Înainte de 18 iunie, cei mai populari intelectuali din sate informau oamenii despre eliberarea iobăgiei și explicau conținutul articolului IV din lege.S-a născut în Transilvania o nouă clasă de țărani pe baza unui articol de lege: clasa iobagilor de până atunci s-a transformat într-o clasă de țărani liberi, proprietari de case și pământ.

László Kőváry a salutat poporul eliberat printr-un editorial intitulat „Noii noștri cetățeni” din ziarul Ellenőr. „Cătușele robiei, sub care ați gemut timp de secole, vor fi rupte astăzi. Sunteți liberi, sunteți egali cu noi”, a scris cunoscutul publicist și istoric. Își încheie scrisul cu dorința ca între fostul nobil și fostul iobag să fie pace, pentru ca lumea educației populare să poată urma în locul fostului regim feudal.

Desigur, legea nu a făcut nicio distincție în ceea ce privește eliberarea iobagilor în funcție de naționalități române, maghiare șau de altă natură. Să nu uităm că cel mai mare câștigător al eliberării a fost țărănimea română, întrucât ei formau și majoritatea iobagilor. În consecință, toate denaturările contrare celor menționate mai sus, eventual create și răspândite ulterior, trebuie respinse ca neadevărate. La fel ca și opinia că adevărata eliberare a fost ordonată de împărat în 1854. De fapt, decretul imperial nu a făcut altceva decât să reglementeze problema despăgubirii foștilor proprietari și să clarifice, de asemenea, unele chestiuni controversate, de exemplu, referitoare la iobăgie în Secuime (Székelyföld).

Așadar, George Barițiu, unul dintre conducătorii români influenți ai revoluției transilvănene de la 1848, ulterior important istoric și redactor-șef al ziarului Gazeta Transilvaniei, are dreptate să afirme că în 1848 iobăgia în Transilvania a luat sfârșit pentru totdeauna.

Oare legea Parlamentului Transilvaniei a îndeplinit cerințele vremii?

Vedem că eliberarea iobagilor din Transilvania a fost una dintre cele mai bune, în comparație cu legile iobagilor adoptate în 1848 și mai târziu în Europa Centrală și de Est. Ne bazăm evaluarea pe următoarele: 1. A declarat încetarea completă a robotului și a dijmei; 2. Foştii iobagi nu trebuiau să suporte povara eliberării, pentru că legea a declarat despăgubirea moşierilor drept o sarcină de stat; 3. Iobagii au devenit proprietarii pământului aflat în mâinile lor; 4. A desființat orice jurisdicție a foștilor moșieri asupra iobagilor lor și 5. Ei erau încă liberi să folosească pădurile și pășunile comune, precum și alte bunuri comunale. Ca urmare a tuturor acestora, în Transilvania a apărut o metodă de agricultură de familie bazată pe un sistem tipic de moșie mică, care a supraviețuit până la colectivizare din anii 1960.

Remarcăm aici că sfera de aplicare a legii nu s-a extins asupra anumitor categorii de jeleri, precum jelerii contractuali; mai precis, ei puteau deveni liberi și personal dacă nu doreau să îndeplinească condițiile prevăzute în contract, dar nu aveau dreptul la proprietate asupra terenului. Un paragraf separat s-a ocupat de relațiile iobagilor din Secuime (Székelyföld), iobagii au devenit liberi și acolo, dar numai aceia au putut intra în posesia terenului pe care și-au îndeplinit îndatoririle față de stăpân, dacă moșierul respectiv a dobândit proprietatea ca dar regal. Aceasta se numea o moșie donată, o donație. Cu toate acestea, în Secuime existau foarte puține astfel de persoane, deoarece marea majoritate a pământului era proprietate liberă de drepturi regale (ius regium). Iobagii sau jelerii care s-au stabilit pe moștenirile secuilor (siculica haereditas) puteau obține pământ de la proprietarul terenului pe o sumă mică de bani sau în alt mod stipulat prin lege.

Cum au primit iobagii proclamarea legii emancipării?

Oricine vizitează localitatea Mănăstireni (Magyargyerő) din județul Cluj poate citi pe placa comemorativă (dificil de citit) de pe peretele gardului bisericii reformate următoarele: „AMINTIREA LIBERTĂȚII POPORULUI. 18 iunie 1848”. Din câte știm, acesta este singurul semn gravat în piatră din toată Transilvania și poate chiar și dincolo, care avertizează asupra acestei date semnificative istoric, ar fi bine să-i acordăm mai multă atenție. Cu toate acestea, nu putem uita că eliberarea a fost comemorată la 18 iunie în fiecare an pentru o lungă perioadă de timp în Racoș (Alsórákos), județul Brașov.

În localitatea Bărboși (Mezőszakál), comitatul Turda, acum județul Mureș, a avut loc o sărbătoare în ziua eliberării; au tăiat un stejar uriaș, iar cu crengile rupte din el, foștii iobagi și-au vizitat moșierii, cărora le-au urat rămas bun, manifestându-și astfel bucuria pentru libertate. Ziua Eliberării a fost sărbătorită și în mai multe locuri din moșiile Bánffy. În localitatea Aluniș (Magyaró), județul Turda, la inițiativa diaconului român local, iobagii din nouă sate s-au adunat pentru a sărbători ziua eliberării. Câmpul, unde se ținea un festival popular, a fost numit Câmpul Libertății. Au sărbătorit într-un mod interesant și la Rimetea mai demult Trascău (Torockó) și Colțești, mai demult Sângeorgiu (Torockószentgyörgy). Aici, oamenii au legat Trilogia lui Verbőczy de o „cușcă a rușinii”, apoi au pus tămâie sub ea și au ars-o. Împreună cu preotul au ținut „predica libertății”, au mers din casă în casă și au trăit libertatea. Sărbătoriții au fost răsfățați cu vin și mâncare la case. Cu exemplele de mai sus, nu ne referim că ziua eliberării a fost întâmpinată cu atâta solemnitate peste tot, pentru că, desigur, în multe locuri țărănimea nu s-a putut elibera și s-a opus fostului moșier.

Ce știm despre numărul familiilor de iobagi eliberați?

Din păcate, nu s-a făcut un raport precis în această privință, așa că nu putem decât să stabilim numărul de parcele de iobagi eliberați și cantitatea de teren compensat care a fost transferat către eliberați din plata despăgubirilor către proprietari. Potrivit datelor noastre, foștii proprietari au primit despăgubiri pentru 164.184 de parcele de iobagi în Transilvania, Partium, Secuime și Scaunele Săsești, iar întinderea lor s-a ridicat la 1.486.453 de iugăre cadastrale. Putem accepta aceste date cu observația că sursa noastră se termină cu anul 1861, deci nu includ numărul de parcele care au fost compensate ulterior. În orice caz, se poate concluziona că iobagii au fost eliberați în 1848.

În consecință, nu poate exista nicio îndoială că emanciparea iobagilor din 1848 a înlăturat cel mai mare obstacol în calea dezvoltării și a modernizării, conducând astfel Transilvania împreună cu alte legi din 1848 pe calea urbanizării.

Ákos Egyed

Versiunea tipărită a articolului este publicată în revista de cultură Művelődés nr. 3 din 2015.

Traducerea și adaptarea – Kürti Barna