Jumătatea de an Maniu

Daniel Săuca

O parte din mine e revoltată: abia în luna iunie, parlamentarii patriei au adoptat proiectul de lege prin care este instituit 2023 ca „Anul Iuliu Maniu”. Cum ar veni, jumătatea de an Maniu. Proiectul de lege nu e deloc spectaculos (e tras parcă la indigo după altele ce au instituit „ani”): „vor fi organizate evenimente educaţionale, politice, diplomatice sau culturale dedicate contribuţiei fostului prim-ministru la unitatea, modernizarea și democratizarea României. De asemenea, Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul, autorităţile administraţiei publice centrale și locale, precum şi instituţiile publice aflate în subordinea sau coordonarea acestora, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune, pot aloca fonduri din bugetele proprii, pentru a organiza sau sprijini logistic şi/sau financiar, manifestările educaţionale, politice, diplomatice sau culturale, în limita alocărilor bugetare aprobate ”(news.ro). Totuși, „merge și așa”, e de bine: există șanse ca până la sfârșitul anului în curs, memoria marelui om politic sălăjean să fie cinstită „oficial” în țară și în străinătate. Dacă vor exista fonduri, voință… Altfel, din recenta carte apărută la editurile „Caiete Silvane” (Zalău) și „Școala Ardeleană” (Cluj-Napoca), „Iuliu Maniu. Politică şi morală”, semnată de Cristian Borz și Ana-Maria Borz, reproduc aici un scurt fragment: „Iuliu Maniu este considerat de foarte mulți istorici, ca fiind cel mai important om politic român din prima jumătate a secolului XX. Mulți nu vor fi de acord cu acest lucru, el fiind comparat mereu cu marele om politic din Vechiul Regat, Ion I.C. Brătianu, dar dacă luăm în considerare longevitatea politică, putem spune cu certitudine că Iuliu Maniu, prin activitatea sa, a marcat istoria României în perioada interbelică și postbelică, până la moartea sa, iar dacă vorbim despre Transilvania a fost liderul de necontestat al acesteia. Care au fost atributele care l-au făcut să se impună pe scena politică? Conștiința datoriei față de semeni și morala creștină aplicată în politică sunt atributele care l-au făcut pe Iuliu Maniu să se detașeze în generația sa și să propună pentru viitor, un model de om politic diferit de cel cunoscut spațiului românesc” (p. 11). Oare câți oameni politici români pot fi modele?…