Întrebări fără sens

Daniel Săuca
M-am întrebat și zilele trecute de ce atâta agitație cu sărbătorile. Oare nu ne putem bucura în fiecare zi? Nu putem citi din sfintele scripturi în fiecare zi? Sau, mă rog, nu le putem evoca/invoca numai acum? De ce e musai să avem zile speciale în care, cu voie de la „partid”, să spunem „Adevărat a Înviat”? Nu putem fi buni decât de Paști sau de Crăciun? S-a scris, probabil, pe bună dreptate, și că sărbătorile noastre sunt o prelungire a vechilor sărbători „păgâne”. În cheie creștină, nici vorbă de atâtea întrebări. De fapt, de niciuna. Nu ai decât să sărbătorești sau nu. Nu vei fi pedepsit, oricum. Așadar, de ce aș pune întrebări dacă ele nu își au rostul? Pentru că și în 2023 m-a îngrozit spectacolul planetar al divertismentului, al spectacolului fără sens spiritual. Mai toată lumea se dă în spectacol sau crede că face asta. Am văzut destule fotografii de la „Înviere” în care parcă unii preoți se întreceau în număr de participanți. Iată, cantitatea contează, indiferent de spectacol. Așa și cu spectacolele „laice”: sunt de succes doar cele cu zeci de mii de participanți (măcar). Nu contează ce anume s-a întâmplat acolo, important e numărul. Cantitatea de humanoizi care petrec, care sărbătoresc. Nu prea contează ce. Bănuiesc că rândurile de față nu sunt pe placul „talibanilor”, care scot pistolul când aud orice întrebare. Și, totuși: nu sunt adeptul creării unei societăți formate exclusiv din „călugări”, care să leviteze deasupra binelui și a răului, dar nici nu pot să nu atrag atenția că direcția în care mergem nu e prea bună, tovarăși! Mi se va răspunde, poate, sociologic ori antropologic, că dintotdeauna omul, ca ființă socială, a avut această „tendință”, de a sărbători, ținut sau nu în frâu de „organele” vremurilor. De acord, sunt multe exemple. Dar, nu credeți că spectacolul ăsta planetar e tot mai puțin fără sens? Desigur, încă o întrebare fără sens…