Despre bunătate

Daniel Mureşan

A fi un om bun este în România de azi o raritate. Nu mă gândesc aici la cei care donează cu surle și trâmbițe, care nu o prea fac dezinteresat, sigur la un moment dat filantropia lor va primi ceva în schimb. Mă refer la omul simplu care face bine ori de câte ori poate. Sintagma – dacă ești bun, lumea te calcă în picioare – e pe buzele tuturor. Toată lumea e îndârjită, vrea bani și mașini scumpe. Vrea funcții, osanale și preamăriri.
Eu cred că ne-am născut să fim buni, dar pierdem această capacitate undeva pe drumul vieții. De exemplu, politicienii de azi sunt combativi de dragul combatului, dezlănțuiți, obraznici. Oare de ce? Probabil fiindcă vor putere, așa înțelegând ei politica. Întreprinzătorul este descurcăreț, șoferul agresiv, adolescentul teribilist, foștii colegi de școală sunt șmecheri și bășcălioși. Aproape toți pun răul înaintea binelui. Cred că asta e reușita în viață, chiar dacă de multe ori se arată pioși, bisericoși și darnici. Bunătatea este esența vieții morale, este apanajul oamenilor care nu încearcă să dovedească nimic, nici sfințenia, nici moralitatea, nici puterea lor. Ea presupune un sacrificiu făcut cu seninătate, fără calcule meschine. Bunătatea vindecă, repară, alină. Este un șantier de reconstrucție a altuia, folosind ca materie primă sufletul tău.
Lumea de azi se confundă tot mai mult cu cu bunătatea ipocrită și falsă. Această „bunătate” a ajuns să se transforme într-o ideologie toxică, globală. Toată lumea donează, salvează animalele și planeta, duce mâncare la săraci. Fenomenul nu e doar atitudine, a devenit o profesie. „Cei buni” se recunosc pe facebook prin limbaj, reacții sau emoticoane. Un fel de colectivism agresiv. Bunătatea lor e doar de fațadă, devine o dictatură difuză cu reflexe politice. În rest, calcă pe cadavre, așa, mai ușor, să nu se observe. Societatea nu poate funcționa cu utopii sau pomeni. Trebuie competiție corectă, suflet bun și empatie adevărată.
Să faci bine nu costă, fiindcă nu e vorba musai de un ajutor material oferit cuiva. Ești bun când saluți, când oferi un zâmbet, când spui mulțumesc, când ai un sfat bun pentru un prieten, când îți ajuți aproapele aflat în necaz. Bunătatea nu se fură, nu se cumpără și nici nu se vinde. Ea vine din suflet, din educație și morală. Tot mai greu în ziua de azi.