Sălajul, drogurile și indiferența

Chiar cred că drogurile au fost scăpate de sub control și în Sălaj. Îmi stă inima în loc când aud că tot mai mulți tineri trag pe nas, fumează, nu îi mai satisfac berea, vinul și o țigară bună, nu, ei vor adrenalină, vor mai mult. Am intrat în magazinul din apropiere. Un adolescent de aproape doi metri, slab, extrem de slab, cu o voce feminină a cerut câteva doze de energizant. A ieșit și s-a dus pe o străduță. Avea un comportament extrem de ciudat, o privire confuză, pierdută, râdea, privea cerul și râdea. Mi-a stat inima în loc. Am aflat ceva mai târziu că e consumator, că fumează rahat care te lasă fără dinți, fără familie, te face dependent, dar îți dă senzația, spun specialiștii, că ești cel mai tare, cel mai bun și că poți zbura. Și am mai aflat că mulți au învățat drogurile la petreceri, iar alții chiar și în școală. Eu sper că treaba cu școala e doar un zvon tâmpit, pentru că dacă este adevărat, Sălajul ăsta a luat-o și el razna. Mi-am scos repede reportofonul și m-am dus pe stradă, voiam să stau de vorbă cu trecători, să-i întreb despre droguri, despre Sălaj, chiar și despre centura aia nenorocită care e gata doar pe jumătate. Un trecător, unul ce părea trecut de 70 de ani, îmbrăcat respectabil și cu atenția îndreptată spre autobuzul din apropiere, m-a trimis la mama, în organul prin care m-a adus pe lume. Am încercat să aflu și părerea unei femei, dar a refuzat, mi-a împins reportofonul cu mâna și mi-a spus răspicat că ar trebui să fiu mai atent cu prețurile alimentelor din magazine, să văd cât de tare se scumpesc. Am întrebat și două adolescente ce purtau un fel de rucsac și păreau eleve de liceu. Au început să râdă în hohote, iar una și-a deschis gura, dar n-a putut lega două cuvinte. M-am dus în piața centrală. Am întrebat în stânga și în dreapta, dar toți erau preocupați de mâncare, de cât e de scump curentul, altul a început să strige că presa ar trebui să se ocupe și de firmele de cablu. Normal, nu pot generaliza, dar am impresia că pe oameni nu-i mai interesează nici educația, nici dacă orașul are centură sau că tinerii se droghează. A fost o zi care m-a speriat. A nins, a apărut și carnea de miel. E scumpă ca naiba, să fie acoperită oare cu foiță din aur? Se prea poate.