Limba română și geostrategia

Daniel Săuca

M-a bucurat știrea că limba română devine limba oficială în Republica Moldova. A trebuit să treacă peste 30 de ani pentru a ne întoarce la firesc, la normalitate, la adevărul istoric. Rămâne de văzut dacă frații noștri de peste Prut vor scăpa sau nu de ruși, iar orientarea proeuropeană și proromânească va câștiga. Se vorbește iar de Unire. Bine ar fi. Dar mi-e greu să cred că, geostrategic, un cuvânt la modă, Rusia își va abandona interesele pentru gurile Dunării și spațiul basarabean. De sute de ani are îndreptată atenția și puterea înspre această zonă. În contextul războiului din Ucraina însă, se vorbește și despre modificarea granițelor. Istoricul Adrian Cioroianu: „Eu văd astăzi mai posibilă unirea cu Republica Moldova decât o vedeam acum un an. Dacă Rusia face un război pentru schimbarea graniţelor ei cu Ucraina, să nu se aştepte că acestea ar fi singurele graniţe care s-ar putea schimba” (news.ro). Mai întotdeauna în istorie după războaie așa a fost, dar și negocieri între marile puteri. Și tratate de pace. Așa am obținut Unirea din 1859. Așa am obținut independența de stat în 1877-1878. Așa am obținut recunoașterea Unirii din 1918. După cel de-al doilea război mondial, chiar dacă am rămas în sfera de influență sovietică, nu ne-am pierdut independența statală. Cu ce preț, asta e o altă discuție. Oricum, așa se va întâmpla și după războiul din Ucraina. Inevitabil, la un moment dat conflictul armat va înceta. E de văzut dacă România va avea un cuvânt de spus la masa negocierilor și dacă, într-adevăr, subiectul Unirii cu Moldova de peste Prut va fi de actualitate, susținut pentru a se întâmpla faptic. Susținut și de politicienii de vârf de la noi și de dincolo de „podul de flori” și de românii de pretutindeni. Până atunci, dacă va fi să fie, închei cu constatarea: nu am înțeles din relatările media dacă „noul botez” al limbii române din Moldova are sau nu nevoie și de un referendum. Pentru că dacă așa va fi, pot apărea surprize. Pentru noi și limba română…