Am primit recent o foarte interesantă carte: Gheorghe N. Gudea, „Încercări literare (Din memoriile unui fost supus austro-ungar)”, Editura StudIs, Iaşi, 2010, ediţie redactată, prefaţată şi comentată de conf. dr. Maria Moraru, fiica autorului. Cartea este interesantă în primul rând din perspectiva istoriei Sălajului, cele peste 300 de pagini oferind fragmente din romanul autobiografic „Viaţă zbuciumată”, note istorice despre satul natal, Căţălul Românesc, scurte povestiri şi file de jurnal (1932 – 1943).
Din Cuvântul înainte al Mariei Moraru, am reţinut că avocatul Gheorghe N. Gudea s-a născut la 29 mai 1904 în satul Căţălul Românesc (Meseşenii de Sus) din judeţul Sălaj şi a decedat la 21 noiembrie 1983 la Zalău. În 1934 a absolvit Facultatea de Drept din Cluj, iar în 1935 şi-a susţinut doctoratul în drept. În 1938 a fost numit preşedinte al colegiului de avocaţi al plasei Crasna (judeţul Sălaj). În anii 1940 – 1945 a fost refugiat în Ilia, judeţul Hunedoara, unde a lucrat ca avocat. S-a reîntors la Crasna în primăvara anului 1945. „În 1955 – cu ocazia epurărilor – a fost scos din PMR, pe motiv că a fost membru al PNŢ şi preşedinte al organizaţiei de plasă Ilia, ceea ce nu s-a confirmat, iar soţia sa a fost, la rândul ei, dată afară din învăţământ.
Atunci şi-a reluat profesia de avocat, pe care a practicat-o fără întrerupere la Zalău, având şi funcţia de preşedinte al colegiului de avocaţi din localitate, până în anul 1974, când s-a pensionat. A continuat însă să lucreze în calitate de consilier juridic la Oficiul pentru Construirea de Locuinţe Proprietate Personală Zalău şi apoi la CEC Zalău, până în anul 1978, când a devenit curator al comunităţii creştine de pe lângă parohia de pe strada Florilor”. O filă din jurnalul lui Gheorghe N. Gudea, din octombrie 1983: „2. X. 1982. Zi de duminică la Zalău, municipiul Zalău, azi. Ziua recoltei în regimul dictatorial de construire a socialismului, a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Regimul comunist, începând cu anul 1944, după 23 august, desfiinţând şi distrugând tot ceea ce a fost burghez, acaparând toată puterea politică şi economică şi însuşindu-şi toate bunurile materiale şi spirituale ale ale societăţii burgheze, ale poporului şi ale indivizilor, dezbrăcându-i de tot avutul particular, (i-a adus) până la sapă de lemn, cu un cuvânt, la nimic”.
