Daniel Mureşan
Să mai sperăm sau nu că țara aceasta o va apuca pe un drum bun? La capitolul speranțe aș începe cu patriotismul românilor, chiar dacă uneori e dășănțat și miroase a naționalism-șovinism. Mulți au un patriotism moderat, bazat pe valori, indiferent de euforia dezastrului ce îl trăiesc. Sunt capabili de multe sacrificii, chiar atunci când sunt bătaia de joc a conducătorilor lor (până la un moment dat – într-un final tot explodează mămăliga!). În perioada interbelică, românii s-au întrecut pe sine – deși era plin de corupți în politică și atunci – obținând rezultate notabile culturale și economice. Și, să nu uităm, suntem țară membră a UE și NATO, ceea ce este un mare avantaj. Toate acestea, coroborate cu potențialul economic, pot să genereze bunăstarea. Dar, vai, fără o administrație corectă și performantă nu putem visa la așa ceva. Iar o administrație corectă, azi înseamnă o politică făcută corect. Oare putem spera la așa ceva?
La capitolul fără șanse aș începe cu cele patru decenii ale comunismului asasin (lipsa de valori, suprimarea elitelor, sistemul totalitar). A urmat comunismul cu față umană de după 1990, iar mai nou un așa-zis capitalism de tip latino-american al anilor ‘60. De ce aceste decenii haotice? Poate și pentru că avem în gene închinarea la Înalta Poartă sau la porți mai mici, avem reflexul de a face pe plac unui stăpân sau tătuc, indiferent de interesul național. Și, nu în ultimul rând, pierderea a mai mult de un sfert din populație – cei plecați în bejenie, pentru un trai mai bun – este un mare handicap pentru noi.
Speranța în România nu mai e de mult o destinație; în cel mai bun caz poate fi o hartă. Nu e credința că totul a fost, este sau va fi bine. Deocamdată e suferință și autodistrugere. Acesta este prezentul, dar cred că mai e o rază de speranță. Breșe prin care intră lumina, prin care se strecoară speranța.
[…] Daniel Mureşan Să mai sperăm sau nu că țara aceasta o va apuca pe un drum bun? La capitolul speranțe aș începe cu patriotismul românilor, chiar dacă uneori e dășănțat și miroase a naționalism-șovinism. Mulți au un patriotism moderat, bazat pe valori, indiferent de euforia dezastrului ce îl trăiesc. Sunt capabili de multe sacrificii, chiar atunci când sunt bătaia de joc a conducătorilor lor (până la un moment dat – într-un final tot explodează mămăliga!). În perioada interbelică, românii s-au întrecut pe sine – deși era plin de corupți în… Citeste mai mult […]
Articol superb! Va spun eu ca simplu cititor: nu mai exista Speranta! Singura soluție ar fi sa emigram, dar ptr unii dintre noi e prea târziu! Sa ne încurajam și sa ne sprijinim copiii ca sa reușească ei sa emiigreze! Sa rămână in tara asta Iohanis, ciolacu, Ciucă, Câțu, et compania! Sa se conducă unii pe alții !!!
[…] Daniel Mureşan Să mai sperăm sau nu că țara aceasta o va apuca pe un drum bun? La capitolul speranțe aș începe cu patriotismul românilor, chiar dacă uneori e dășănțat și miroase a naționalism-șovinism. Mulți au un patriotism moderat, bazat pe valori, indiferent de euforia dezastrului ce îl trăiesc. Sunt capabili de multe sacrificii, chiar atunci când sunt bătaia de joc a conducătorilor lor (până la un moment dat – într-un final tot explodează mămăliga!). În perioada interbelică, românii s-au întrecut pe sine – deși era plin de corupți în… » Mai multe detalii […]
În DEX nu există verbul „a performa”. Este o calchiere neghioabă din limba engleză, în care înseamnă a „a juca într-un spectacol”, „a efectua”, nicidecum a face performanță!
[…] CITESTE MAI MULTE DESPRE ACEASTA STIRE […]
Cum s-a deschis cutia Pandorei, guvernanții au prins-o pe Speranța și au violat-o, au făcut-o poștă!