Educația ne deosebește

Se spune că o educație bună este capacitatea de a suporta educația proastă a altora. Nu pot să spun despre mine că sunt un om cu o educație foarte bună, dar cert este faptul că am suportat și suport nesimțirea altora. Uneori am tendința de a-mi arăta nemulțumirea fie prin vorbe, dar mai ales prin mimică, iar alteori aleg idiferența. Fără să vreau sunt expresivă și oricât încerc să simulez simpatia față de un nesuferit, nu îmi iese. De multe ori tac, dar dacă tac nu înseamnă că nu observ sau că nu știu. E un defect să fii sincer, mai ales în ziua de astăzi. Cei sinceri rămân singuri. E un defect să spui ce gândești sau ce simți și nu te ajută la nimic. Eu asta am constat pe propria-mi piele. Pe mine nu mă deranjează deloc criticile, mai ales cele constructive, din contră. Atunci când greșesc și cineva îmi atrage atenția, cu siguranță țin cont. Mai am încă rușine, dar și gura mică când sunt cu musca pe căciulă. Dacă România noastră ar fi una educată așa cum se zvonea odinioară ca va fi nu s-ar fi întâmplat atâtea. Când ai o educație solidă nu furi, nu urli, te retragi atunci când e momentul și recunoști când ai greșit.  Cineva  spunea că „omul fără educație țipă și urlă atunci când se enervează, în schimb omul înțelept face planuri în legătură cu acțiunile ce trebuie urmate, iar când e mult zgomot pe dinafară, sigur ceva lipșește pe dinăuntru”.