Raftul cu carte: Victor Hexan, șimleuanul „cât șapte oameni într-unul”

În octombrie 2015, Consiliul Local Șimleu Silvaniei a acordat domnului  Victor Mihai Hexan titlul de „CETĂȚEAN DE ONOARE AL ORAȘULUI ȘIMLEU SILVANIEI”. Atunci, nu puțini locuitori ai urbei se întrebau – cine este acesta și care-i sunt meritele? În expunerea de motive la Proiectul de hotărâre a legislativului șimleuan, se precizează că „Domnul Victor Mihai Hexan este unul dintre cei mai renumiți maseuri ai sportului din România, recunoscut la nivel național și internațional, cu o vastă activitate sportivă și în susținerea sportului românesc”. În acest an, 2022, Victor Hexan vine și spulberă necunoscutul privind personalitatea sa de șimleuan ce-a cunoscut gloria în meseria practicată la nivel național și internațional, scriind și publicând o carte la Editura „Actual” din Cluj-Napoca. Ea are titlul „<<TETEA>> VICTOR HEXAN”. Subtitlul ei este mottoul „ȘAPTE OAMENI ÎNTR-UNUL”, o caracterizare făcută autorului de către renumitul fotbalist Cristi Chivu, fost „pacient” al maseurului. Când maseurul intra în casa lui Chivu pentru a-l trata, acesta întotdeauna îi spunea: „Tete, când deschizi ușa, șapte oameni îmi intră în casă: maseurul, psihologul, bucătarul, fizioterapeutul, cântărețul, responsabilul cu buna dispoziție și menajera”. Firește, aceste măgulitoare aprecieri l-au încântat și mărturisește că ele îi vin „mereu în minte, mă gândesc la ele cu mândrie și drag”. La rândul său, maseurul îl consideră pe fotbalist drept „copilul meu de suflet”. Această sumă de calități apare ca un laitmotiv în lucrarea autobiografică a celui numit/poreclit de prieteni „TETEA HEXAN”. În popor, TETEA era „fratele mai mare”, după cum aflăm din capitolul cu acest titlu. În sfârșitul lecturii, deosebit de captivantă, a cărții autobiografice pe care Victor Hexan ne-o oferă în cele 363 de pagini bogat ilustrate cu imagini foto, cititorul mai poate adăuga celor șapte atribute, mult mai multe, pe care i le-au remarcat cei cu care a colaborat sau pe care i-a tratat. Încă din primele capitole, două dintre ele aparțin unor personalități ce nu mai necesită prezentare. Reputatul ziarist sportiv Ioan Chirilă și emeritul antrenor Mircea Lucescu. În crochiul ziaristului, pe lângă celelalte virtuți, Victor Hexan este omul pentru care „ZÂMBETUL E MESERIA LUI”, iar Mircea Lucescu este de părere că „PESTE TOATE, E UN BUN PRIETEN”.

Nu l-am cunoscut nemijlocit. Citindu-i paginile cărții, din cele 60 de capitole cât cuprinde ea, am fost efectiv surprins de harul narativ, de povestitor plăcut, credibil, convingător și, adesea, nu lipsit de umor, ce-l binedispune pe acela care-l citește. Scrie într-un stil clar, limpede, cursiv, logic și deosebit de documentat despre tot ce-și amintește, dintre cele trăite de-a lungul anilor. Relatările lui trădează o memorie de invidiat, ce-i permite să ofere cititorului avid de informații esențiale numeroase și, mai ales, neștiute din presa sportivă. Paginile au, multe dintre ele, valoarea unor cronici ale unui gazetar participant la ce relatează. Victor Hexan povestește totul de parcă ieri s-ar fi petrecut, atât de fidelă îi este memoria ce știe selecta ceea ce definește fiecare dintre evenimentele notate. Nu caută senzaționalul, picantul, ci pune pe prim-plan veridicitatea celor scrise, reliefând în fiecare personalitate fotbalistică evocată notele distinctive, ceea ce-o singularizează, „trădând” ceea ce l-a făcut pe fiecare să devină remarcat. Bunăoară, în descrierea lui Mircea Lucescu, aflăm unul dintre „secretele” ce l-au făcut un mare antrenor: „am văzut de aproape cum lucrează omul acesta și pot spune că nu mi-a fost dat să vad un om cu atâta putere de muncă, atât de devotat profesiei sale, Nea Mircea lucra douazeci și patru de ore din douăzeci și patru(…) un om pentru care ziua-i fotbal, noaptea-i fotbal, dimineața-i fotbal iar!”.

Volumul ce-l prezentăm aste alcătuit din 60 de capitole cu titluri rezumative, unele chiar metaforice: „NORUL NECAZULUI”, „ULTIMA RAFALĂ A RĂULUI”, „NERV ȘI VÂNĂ DE CAMPION”, „GENERALUL DICTATOR”. Despre viața sa privată, despre originea și mediul în care s-a născut și a crescut, relatează în prima parte a lucrării: „LOCURI ȘI OAMENI”, „PĂRINȚII, FRAȚII ȘI COPILĂRIA”, „SPRE FOTBAL”, „BACUL ȘI NUNTA”, „TETEA”. Din ele aflăm că deviza în viață i-au fost cuvintele lui Iuliu Maniu, născut tot în Șimleu Silvaniei: „… EU DE LA CALEA MEA NU MĂ ABAT.” Dintr-un pasaj scris de autor pe pagina de gardă a volumului, aflăm că a scris pentru ca cititorii să „descopere cu bucurie acest univers de fotbal și cântec al vieții mele”. Într-adevăr, scrierea are două planuri. Victor Hexan surprinde partea nevăzută, adesea nescrisă, a fotbalului și a fotbaliștilor pentru că „partea vizibilă o știe toată lumea”. Și acest aspect constituie o noutate a operei și un punct de mare interes pentru că cititorul află multe din viața antrenorilor, a multor mari fotbaliști pe care i-a tratat. Îi cunoaștem pe aceștia după momentele de după minutul 90 sau în perioadele nu puține în care ei sunt suferinzi. Sunt aduși în prim-plan  antrenori ai echipei naționale (VICTOR PIȚURCĂ, ANGHEL IORDĂNESCU) și mulți fotbaliști de mare valoare pe care i-a vindecat și cu care a avut o colaborare ce nu o poate uita niciunul dintre ei – RĂZVAN RAȚ, CRISTI CHIVU, VIOREL MOLDOVAN, COSMIN CONTRA, DANIEL PRODAN, DANIEL PANCU, ADRIAN ILIE, LADISLAU BOLONI, ADRIAN MUTU, DORINEL MUNTEANU, CĂTĂLIN MUNTEANU, GHEORGHE HAGI, MIREL RĂDOI etc. Pe fiecare dintre aceștia îl prezintă într-un capitol, făcându-ne să-i cunoaștem în momente dificile din punct de vedere medical, dar și modul de-a dreptul ieșit din comun cum maseurul i-a vindecat în scurt timp. Le realizează și un portret în mișcare, facilitându-i cititorului cunoașterea lor și ca oameni, nu numai ca fotbaliști. O noutate a lucrării este și aceea că aflăm din ea, ceea ce presa de specialitate nu are în vedere decât foarte rar. Tot din paginile-portret, cunoaștem că maseurul Victor Hexan realiza terapia nu numai prin fizioterapie, ci și prin psihoterapie, având harul de a relaționa ușor cu semenii , stăpânind arta conversației, dar și având un netulburat optimism de-a dreptul epidemic, toate fiind deosebit de benefice pentru oamenii aflați în suferință. Realizările sale au avut un larg ecou, ceea ce-i făcea pe pacienți să aibă toată încrederea în el. Victor Hexan, în meseria sa, n-a fost și nu s-a dorit a fi epigonul nimănui. Și-a format un stil profesional propriu bazat pe învățămintele dobândite din cunoașterea și experiența acestora, din studiul cărților de specialitate, dar și din ceea ce instinctul său nativ îl înzestrează să facă. Nu lucra mecanic, ci individualiza fiecare tratament pornind de la afecțiunea bolnavului, pe care îl privea în primul rând ca om și abia apoi ca pacient. Toate acestea i-au creat nu numai un nume, ci și un renume în domeniu, l-au ajutat să devină cineva.

Mulți dintre noi n-am știut și nu ne putem închipui că marele fotbalist Iordănescu, ca antrenor al naționalei a fost un „general dictator”. Pe Victor Pițurcă, o personalitate plină de necunoscute, Victor Hexan ni-l dezvăluie cum nu l-am fi crezut: „Pițurcă este un om sincer și solidar cu cei alături de care lucrează … Nea Piți e genul de om pe care <<te poți baza>> . Pe fotbaliști îi <<ghicește>> ce meseriași sunt și aceștia știu că pe Pițurcă nu îl poți păcăli…”

Un alt plan narativ al textului prezintă viața personala a lui Victor Hexan. Cele două planuri se întrepătrund pentru că maseurul s-a consacrat deopotrivă celor două. Parcursul existențial al său îl sintetizează admirabil Ioan Chirilă: „Victor Hexan a fost fotbalist. Nu de primă linie, dar a jucat si la CFR Cluj, și la Turda, și la Aiud… Apoi s-a consacrat masajului. Pornit din Șimleu Silvaniei a parcurs toate etapele.” După cum însuși autorul acestei biografii ne spune , ea este nu numai o carte despre fotbal și fotbaliști, ci „și cântec al vieții mele”. Într-adevăr, așa este. Cântecul este unul amplu, deopotrivă vesel, dar și trist, pentru că viața lui n-a fost una presărată doar cu împliniri, cu bucurii, ci, nu de puține ori, și umbrită de „norul necazului” sau bătută de „rafala răului”.

S-a născut în Șimleu Silvaniei în anul 1958, fiind cel mai mic într-o familie cu cinci copii. Era o familie modestă a unor oameni „nevoiași și încercați de vicisitudinile vieții”. A urmat Școala Generală Nr.2 din oraș, având-o dirigintă pe doamna profesoară LUCIA PAȘCA. Despre copilăria sa scrie: „dar copilăria mea nu a fost deloc numai joacă și iarăși joacă, ci a fost și multă trudă…”. Va urma apoi Liceul Alimentar din Cluj. Peste ani, va absolvi Institutul de Educație Fizică și Sport din București, obținând diploma de fizioterapeut recuperaționist. De asemenea, a urmat și o Școala de masaj și nutriție, după 1989, la recomandarea lui Liviu Buluș, fizioterapeut specialist la echipa națională. Acesta este omul care l-a convins să devină maseur, de aceea Victor Hexan îl consideră mentorul său. Văzând la acesta „miracolul ieșirii din durere” print tratamentul aplicat, șimleuanul și-a zis într-o seară: „Ce-ar fi să mă fac maseur?”. Gândul i-a devenit treptat realitate, ajungând: din 1992 fizioterapeut la echipa Universitatea Cluj, divizia A; 1996 – 1997, la Echipa Națională de juniori a României, calificată la finala Campionatului European din Israel în 1997; 1997 – 2000, maseur și fizioterapeut la Echipa Națională de tineret a României; 2000 – 2015 – fizioterapeut la Echipa Națională a României, calificată la Campionatul European din 2008 și 2016; 2006 -2015, fizioterapeul la Șahtior Donețk, antrenată de Mircea Lucescu etc. Pentru meritele sale profesionale, dar și umane, a fost medaliat cu „Ordinul Muncii” de președintele Ucrainei, Victor Iușcenko și cu „Meritul Muncii”, clasa a III-a, de președintele României, Traian Băsescu. În anul 2010, a lansat albumul de muzică „Viața fotbalistului”. Din prima căsătorie cu MĂUȚA, are doi copii, Laura și George. După o boală incurabilă, soția s-a stins din viață. Abia după mai mulți ani se va recăsători cu actuala soție, Angela. N-a uitat nici astăzi orașul natal, care, ca orice revelare, îi umple sufletul de bucurie, deoarece, după cum mărturisește într-un interviu: „Când văd Măgura mă topesc, am fost până acum în 68 de țări(…) dar deal frumos ca Măgura n-am văzut în viața mea!”. Aici a debutat și ca fotbalist la echipa „Măgura” și la „Gloria”. Va continua să joace la CFR Cluj, Sticla Arieșul Turda, Metalul Aiud, Unirea Alba Iulia. Un alt inedit al operei „TETEA VICTOR HEXAN” este prezența unui prolog înaintea multor capitole. El reproduce aprecierile făcute asupra maseurului, fizioterapeutului, omului și prietenului unora dintre cei cu care a colaborat sau i-au fost pacienți. Majoritatea prologurilor vin ca o confirmare a aserțiunii lui Cristi Chivu, ce este și subtitlul cărții, dar și ca un „supliment”-completare la acesta. Doar două extrase din ele, în loc de concluzii la notele mele de lectură:

• „La juniori, de multe ori înainte de meciuri il trimiteam pe Victor Hexan să le vorbească băieților, avea darul acesta extraordinar de a-i mobiliza imediat, de a le ridica moralul … Pentru mine, tu, Victore, ai fost ca un frate, un om adevărat!” (Mihai IVANOVSKI, antrenorul naționalelor de juniori ale României, timp de peste un deceniu.)
• „Profesional m-a ajutat foarte mult, deja avea experiență cu Chivu, cu Lobonț, era de ceva vreme la echipa națională și știa meserie foarte bine. Apoi am descoperit că este un om deosebit, plin de viață, care mi-a făcut zilele mai frumoase atât la echipa națională, cât și prin lume…” (Ciprian MARICA, component al echipei naționale a României, jucând 72 de partide și înscriind 25 de goluri)

Într-o viitoare „Carte a Șimleului”, despre Victor Hexan ar trebui trecut ceea ce jurnalistul Cristian Asztalos a scris despre el: „Victor Hexan este maseur. Arta sa alungă durerile, readuce bucuria vieții și a mișcării. Mâinile lui TETEA, pentru că așa i se spune, fac minuni. Tot fotbalul românesc o știe și nu doar fotbalul românesc… Mâinile sale au readus tineri și bărbați în glorie, au plămădit prietenii fără sfârșit, au reînviat cariere ce păreau pierdute, au schimbat vieți, au modelat destine. Pentru că au vindecat și au salvat… Cu mâinile sale a <<sculptat>> performanța, pentru că i-a redat celui vindecat bucuria jocului, sentimentul central al jocului.”

Pentru semnatarul acestui text de întâmnpinare, prin el zicala „ȘI ÎNTR-UN ORAȘ MIC SE POT NAȘTE OAMENI MARI” și-a găsit în VICTOR HEXAN o EXEMPLARĂ DOVADĂ.

prof. Octavian GUȚU,

Șimleu Silvaniei