Oare cum va arăta viitorul?

Daniel Săuca

De când a început războiul din Ucraina citesc, pe diagonală sau integral, trist-amuzat, în fiecare zi, știri, analize, comentarii ale unor experți de rând sau de soi despre… când și cum se va termina războiul din Ucraina. Ei, uită că măcelul, tragedia merg mai departe, iar cohortele de părerologi, și de o parte, și de alta, continuă să ne spună nouă, „civililor”, cum stă treaba. Și, mai ales, cum va sta treaba asta mare de tot. Am studiat, îmi permit să spun, propaganda (precum oile, și albă, și neagră, și gri), dar cred că anul ăsta am văzut-o pe viu, live, cum se manifestă. A trecut de mult primul impact. Mulți români din cei care își dădeau hainele de pe ei pentru un refugiat ucrainean acum se plâng că viața tot mai grea este cauzată și de sau mai ales de războiul de lângă noi. Sau au uitat deja dramele, crimele, distrugerile. Adevărul, printre altele, e că nu am citit/văzut o analiză serioasă, și dinspre ucrainieni, și dinspre ruși, despre ceea ce poate fi declanșatorul sau, cine știe, trasorul celui de-al treilea război mondial. La noi, poate și la alții, nu poți fi decât ori, ori. Ori tocmai asta urmărește orice propagandă: să te situezi de o parte sau de alta. Nu între sau distant. Să crezi cu tărie că ai dreptate, că numai tu ai dreptate. Iar celălalt, pentru că nu crede în ce spui tu, este dușmanul tău. Într-o societate haotică, dereglată oricum, pandemia sau ce-o fi fost a accentuat dereglarea, nebunia, cum e cea românească, clivajele extreme își fac de cap în continuare, culmea, sub semnul democrației, al libertății de exprimare. Nu știu cum va arăta viitorul. Probabil întrebarea mai bună ar fi dacă noi suntem parte din „facerea” viitorului. Destui amici îmi spuneau că în cazul războiului din Ucraina nu poți fi decât de partea „occidentalilor”, având în vedere și experiența, deloc fericită, a „mariajului” nostru istoric cu rușii. Nu contest. Una din problemele mele însă este, cum spuneam, dacă noi, ca țară, suntem parte relevantă, „proactivă”, din „fabricarea” viitorului. A viitorului care contează. Nu prea cred. Dar, probabil, în buncărele istorice ale Zalăului acest amănunt nu are niciun fel de relevanță. Pe poarta de intrare și de ieșire din Transilvania s-au revărsat multe popoare, idei, soluții salvatoare…