Zălăuanul Claudiu Bârjac, căutător de comori și voluntar în Ucraina

Voia neapărat să ajungă în Ucraina, să ducă alimente neperisabile, medicamente și ceva haine, produse de care cei loviți de nebunia războiului au mare nevoie. Zălăuanul Claudiu Bârjac și-a umplut Dacia 1310 cu ajutoare și a pornit spre Ucraina. Tânărul de 25 de ani nu are de gând să se oprească. Este de părere că trebuie să ajuți dacă poți și să nu aștepți nimic în schimbul ajutorului oferit.

Pe Claudiu îl știu de ceva ani. L-am întâlnit la un eveniment internațional organizat la Zalău în memoria victimelor Holocaustului. Zilele trecute am aflat că zălăuanul a organizat singur o acțiune de colectare de ajutoare pentru ucraineni. Nu voia să se laude cu asta. Ajutat de cunoscuți, de prieteni, Claudiu și-a încărcat mașina personală, o Dacia 1310 fabricată în 1999, și a pornit spre Ucraina. S-a oprit într-un orășel, la o asociație unde știa că e nevoie de implicare, de sprijin pentru comunitatea zdruncinată de ororile războiului. A dus alimente, haine, medicamente, ce a reușit să strângă. Și a mers cu Dacia, modelul la care ține tare mult. E modelul poreclit „zâmbetul lui Iliescu”. Mașina funcționează perfect, iar asta pentru că zălăuanul e și pasionat de tehnică, de inginerie. A stat câteva zile în Ucraina, a ajutat inclusiv la bucătărie, a spălat vase, a curățat legume, fructe, tot ce era nevoie. A auzit și sirenele sistemelor de alarmare. Mi-a povestit că oamenii de acolo s-au obișnuit deja cu astfel de momente și încearcă să revină la viața normală, la traiul zilnic. Claudiu nu are de gând să se oprească. „Cred că este important să ajutăm acolo unde putem. Sunt mulți care cred că în Ucraina nu e război, că nu se moare. Să se ducă să vadă cum e acolo, cum sunt acum prețurile alimentelor și cât câștigă oamenii de acolo. E o situație tristă. Mulți bogați au scăpat, au plecat, au rămas ceilalți să lupte. Am mai fost în Ucraina și vreau să mă mai duc cu ajutoare”, mi-a spus Claudiu.

Căutătorul de comori

Claudiu are o firmă de transport marfă. Deține o Dacia „papuc” și transportă diferite bunuri, ce i se cere. Muncește mult, nu stă, nu se plânge. Claudiu are și pasiuni chiar dacă timpul său liber este aproape inexistent. Tânărul deține legal un detector de metale. Se mai duce prin păduri, pe dealuri, dar îmi atrage atenția că este autorizat și că totul se desfășoară conform legislației în vigoare. A și găsit o monedă veche de câteva secole și a predat-o autorităților. Căutarea îl relaxează.

Micul inventator

Claudiu Bârjac este pasionat și de tehnică, repară aproape orice. Am intrat în Dacia lui. A modificat-o, mașina pornește foarte ușor, i-a modificat sistemul de aprindere. Confecționează și modifică obiecte, le repară, ele este cel care repară și instalația electrică a blocului în care locuiește, vecinii săi știu deja la cine să apeleze. Era în clasa a VIII-a, iar o lingură cu ciorbă mult prea fierbinte l-a făcut să conceapă un sistem pentru răcirea rapidă a mâncării. S-a pus pe treabă, l-a gândit, iar sistemul a funcționat. Îi palce să lucreze, să fie activ, îi place să ajute, dar îi plac mult și modelele mai vechi ale producătorului Dacia. Gata, am încheiat discuția cu Claudiu. I-am mulțumit, ne-am strâns mâna, a urcat în Dacia lui și a plecat cu gândul că poate ajuta pe cineva, că poate întinde o mână de ajutor acolo unde indiferența lovește greu.