Daniel Săuca
Nu am citit, nu am văzut, nici nu mai țin minte de când, o polemică, polemici. Toți le știu pe toate. Sunt pline ecranele de experți, analiști, de personaje omnisciente. Minima îndoială nu se mai poartă nici la case pe care le credeam „mari”. În „buclele” lor, mai toți internauții sunt convinși de irefutabilitatea opiniilor emise. Dacă cineva își „permite” să aibă o altă părere, se practică înjurătura. Flegma și atacul la persoană. Sau „demascarea”, nu de puține ori din comandă politică. În noile „vremuri noi” proliferează și unanimitatea cu ștaif „european”. Critica, să-i zicem cordială, nu mai e acceptată. „Omul fără dileme” a ajuns majoritar. Cum scria pe vremuri Andrei Pleșu: „Omul fără dileme e, în România, un personaj cu tradiţii: de la Conul Leonida, care explica tot, la eroii lui Pintilie, care ştiau că «americanii sunt tâmpiţi» şi femeia română «a opta minune a lumii». Un caz special e omul fără dileme cultivat, cel care se percepe pe sine drept «conştiinţa mai bună a neamului»: îngrijorat şi sentenţios, el ne îngroapă în dihotomii: alege binele de rău cu o precizie oraculară, stabileşte baritonal cine va fi iertat şi cine nu, sfătuieşte, amendează, tranşează. Omul fără dileme e creatorul tuturor dictaturilor, de dreapta sau de stânga. E marele organizator, marele pedagog, marele vindecător” (dilemaveche.ro). Cât de departe am ajuns, de pildă, de rândurile unui Octavian Paler, în „Polemici cordiale”: „Trei lucruri îmi sunt refuzate: nu pot să polemizez cu oricine; nu pot să polemizez despre orice; și nu pot să polemizez oricum. Și, destule ori, tranșeea mea de luptă este tristețea mea”. Aceste lucruri nu mai există. A rămas doar tristețea celor lucizi, tot mai puțini. Incapabili să mai facă „ceva” în marele proces de creare a noului „om nou”, a noilor hominizi. Creaturi fără dileme, fără întrebări, care nu au nevoie de răspunsuri…
[…] Daniel Săuca Nu am citit, nu am văzut, nici nu mai țin minte de când, o polemică, polemici. Toți le știu pe toate. Sunt pline ecranele de experți, analiști, de personaje omnisciente. Minima îndoială nu se mai poartă nici la case pe care le credeam „mari”. În „buclele” lor, mai toți internauții sunt convinși de irefutabilitatea opiniilor emise. Dacă cineva își „permite” să aibă o altă părere, se practică înjurătura. Flegma și atacul la persoană. Sau „demascarea”, nu de puține ori din comandă politică. În noile „vremuri noi” proliferează și… Citeste mai mult […]
[…] Daniel Săuca Nu am citit, nu am văzut, nici nu mai țin minte de când, o polemică, polemici. Toți le știu pe toate. Sunt pline ecranele de experți, analiști, de personaje omnisciente. Minima îndoială nu se mai poartă nici la case pe care le credeam „mari”. În „buclele” lor, mai toți internauții sunt convinși de irefutabilitatea opiniilor emise. Dacă cineva își „permite” să aibă o altă părere, se practică înjurătura. Flegma și atacul la persoană. Sau „demascarea”, nu de puține ori din comandă politică. » Mai multe detalii […]
Subiecte neutre, tratate anost. Să nu supere. Cf zicalei: Pînă-i PSDNLUDMR în floare/Nici în… funcție nu mă doare!