Euro-ceauşismul

Cornel Codiţă

Va să zică, trebuie să scotocim prin sertarul cu amintiri de tristă amintire şi să scoatem la iveală anunţul acela al lui Bulă, la modă prin anii 80 ai secolului trecut: „Nu sunaţi la uşă, consumaţi prea mult curent, ies eu din oră-n oră să vad dacă mă caută cineva!” Asta este soluţia Europei pentru „marea criză” de energie! Cine nu face economie la „buleftrică şi la gaz” nu e european. Cine face…treaba lui. Scoateţi dumneavoastră din priză frigiderul, televizorul, maşina de spălat, de călcat, aspiratorul, lămpi, veioze şi tot ceea ce v-a mai dus pînă acuma capul să conectaţi la reţeaua de electricitate şi uitaţi de ele. Nu sunt bune, duc Europa direct de rîpă. Iar, mai la urmă, tot nu aveaţi cu ce să plătiţi facturile, nici dacă vă vindeaţi maşina şi jumătate din mobilă. Chiar şi cu telefoanele astea să fiţi atenţi. O să vă spună cît de curînd şi Arafat, la televizor. Au un fel de numere pe ele. Cei cu numere cu soţ le pot încărca în ziua a treia şi a cincea a săptămînii, cei fără, în ziua a doua şi a patra. În rest, pot să mai stea şi închise că nu moare nimeni dacă nu debitaţi cîtă-i ziua de mare tot felul de nimicuri, doar ca să vă auziţi vorbind. Cu gazul e şi mai simplu. Aruncaţi toate chibriturile şi brichetele din casă, iar dacă maşinăria are aprindere electrică, degeaba, i-aţi tras clapa, pentru că aţi scos-o din priză, conform paragrafului anterior. Aveţi centrală proprie pe gaz, pentru încălzirea apartamentului? Păi, cine v-a pus? Dacă n-o ştiaţi, aflaţi acum de la Bruxelles marea descoperire a epocalei „epoci de aur” a ceauşismului multilateral delirant: Cea mai caldă apă caldă e apa rece! Ce, de godin n-aţi auzit? Au scos băieţii ăştia, acum, nişte modele de firmă, de mai mare dragul! Îl puneţi frumuşel în mijlocul sufrageriei, scoateţi burlanul pe fereastră şi tot ceea ce vă mai rămîne de făcut este să faceţi focul cu ce găsiţi prin casă. Nu, cărbuni, lemne şi alte materiale de ardere nu se găsesc, mai ales în mijlocul oraşelor şi oricum, chiar dacă s-ar găsi pe undeva de vînzare, nu puteaţi să le folosiţi deoarece au o amprentă de carbon care vă bagă direct în puşcărie. Aveţi godin, foc ce vă mai trebuie! Faceţi dumneavoastră bine şi mai trageţi pe mîneci un plover, două; de laibăr nu care cumva să vă lepădaţi, nici cînd vă spălaţi; mai puneţi pe spinare un palton, o şubă, o ghebă de zeichi, trageţi nişte pantaloni de dimie, nişte obiele de lînă pe picior şi o căciulă de blană de miel pe cap şi gata. Nici nu mai ştiţi cînd aţi ieşit afară la zăpadă, ori aţi intrat în casă să vă relaxaţi. Tot una! Da, daţi fuguţa, că la mall produsele astea de ciobani se vînd ca pîinea caldă, iar producţia a rămas artizanală. Viitoare tranşă apare pe rafturi abia peste doi ani. Mă rog, dacă doriţi să vă deplasaţi direct la sursă, adică la stînă, la cioban, n-aveţi decît. Eu, însă, zic că ori v-aţi pierdut uzul raţiunii, ori nu ştiţi ce ziceţi. Păi, cu ce să ajungi la stînă, nenicule?. Poate cu trotinetele astea noi, ori cu bicicleta, că în rest, alelalte funcţionează pe benzină/motorină şi nema. Economie, fraţilor!!! Da nu aşa, economie ca la Europa! Ce, te joci, soro!
Rele vremuri am ajuns să trăim! Nu atît pentru că avem, vezi doamne, o problemă cu energia, o criză sau alta, ci pentru că trebuie să constatăm că singurele soluţii pe care Europa progresului, super-dezvoltării şi hiper-umanismului le oferă cetăţeanului de rînd, atunci cînd dă cu capul de pragul de sus, sunt copiate fără ruşine din repertoriul celui mai negru ceauşism. Pentru cei din generaţia mea, cel puţin, acest lucru este mai mult decît un afront, mai mult decît o insultă, mai mult decît o înjurătură groasă însoţită de o flegmă în mutră, este pur şi simplu un atentat sălbatic la ultimele fărîme de speranţă pe care le-am ascuns în colţul cel mai ferit al sufletelor. Speranţa că Europa, cea căreia ne-am dedicat şi oferit, cea care chiar şi atunci cînd ne tratează ca pe cetăţeni de mîna a treia şi a patra, rămîne totuşi Europa noastră, aceea care este în stare să ne ofere o soluţie bună la orice problemă, chiar şi atunci cînd lucrurile merg rău. Din păcate, Europa polito-birocraţiei îmbuibate de la Bruxelles, rătăcită rău cu drumul democraţiei şi al libertăţii, al respectului pentru minima moralitate, al oricărui ideal care mai are ceva de-a face cu umanismul moştenit de la întemeietorii culturii occidentale, s-a grăbit să ne arată că nici n-o duce mintea mai mult decît pe Ceauşescu şi nici nu-i pasă de noi, euro-muritorii-de-rînd, mai mult decît îi păsa ăluia de sclavii despre care credea că îl iubesc şi îl adulează sincer. Nu, problema nu este acceea că trebuie să facem economii. Poate că trebuie. Problema este dispreţul şi graba cu care întreaga sarcină a realizării unei balanţe energetice sustenabile a fost aruncată în spinarea euro-nenorociţilor, ca şi cînd consumul lor reprezintă marea povară pentru uriaşa economie a Europei. Sictir, leprelor!

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro