120 de ani de la dezvelirea statuii lui Wesselényi, eliberatorul de iobagi

Împlinirea a 120 de ani de la dezvelirea la Zalău a grupului statuar Wesselényi a fost marcată luni seara printr-un eveniment organizat de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj în parteneriat cu Biblioteca Orășenească Jibou, grupul de Facebook  „Amintiri despre Zalău” și blogul „Foto – Travel”.

Evenimentul a fost inițiat de zălăuanii Mirel Matyas și Daniel Mureșan și s-a desfășurat în sala „Porolissum” a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. A fost un omagiu adus adus baronului din Jibou, dar și sculptorului Fadrusz János, cel care a realizat sculptura din centrul Zalăului. În prima parte a evenimentului, profesorul Mirel Matyas a prezentat un material intitulat „Istoria grupului statuar Wesselényi”. În material se arată că istoria statuii începe în 1891, an în care Pungur Gyula, profesor la Școala Civilă de băieți din Zalău, prezintă propunerea de realizare a unei statui a baronului Wesselényi Miklós. Atunci a fost constituit un comitet de inițiativă condus de Szikszai Lajos, iar la 19 octombrie, propunerea a fost acceptată. În 1894, la Zalău sunt invitați patru sculptori din Budapesta, pentru prezentarea unor machete cu statuia baronului.

Toate proiectele au fost respinse de către comitetul special constituit. Atunci, Szikszai Lajos l-a contactat pe Fadrusz János care sosește la Zalău în primăvara anului 1896. Pe 1 august, sculptorul prezintă macheta statuii în miniatură, iar pe 29 noiembrie, comitetul încheie cu Fadrusz contractul prin care artistul se angajează să toarne statuia în bronz până la data de 1 iulie 1897. În 25 iulie 1899, Fadrusz vine la Zalău pentru a stabili amplasamentul monumentului, iar în același an se finalizează turnarea în bronz a statuii la turnătoria Beschorner din Budapesta. În 1901, la 30 ianuarie, statuia din bronz este transportată la Zalău pe calea ferată și este depozitată până la inaugurare în clădirea comitatului. În data de 31 martie, la Zalău sosesc Marton Lajos și fiul său, artiști fierari din Pojon, pentru a realiza gardul de fier forjat în stil Art Nouveau.  Inaugurarea grupului statuar Wesselényi are loc în ziua de 18 septembrie 1902, în prezența a peste 2.000 de persoane.

Momentele negre din istoria statuii

În noaptea de 24 spre 25 aprilie a anului 1935, monumentul este demontat în mod barbar, cele două personaje, baronul și țăranul, fiind îndepărtate din centrul orașului. Soclul a fost distrus, iar o parte din gardul de fier forjat ar fi ajuns la Dragu. La 8 septembrie 1942, statuia este reamplasată pe un nou soclu, evenimentul fiind marcat cu mare fast. Între 1950 – 1956, statuia este ascunsă privirilor, fiind acoperită cu scânduri, iar în 1990, pe fondul tensiunilor interetnice din Transilvania, statuia a fost vandalizată, fiind stropită cu vopsea galbenă. În anul 1998, statuia a intrat în proces de renovare, iar în 2018 au început demersurile pentru o nouă modernizare a monumentului, lucrările fiind finalizate în anul 2021. Evenimentul a continuat cu o altă lucrare despre grupul statuar, moment pregătit și prezentat de profesorul László László, iar apoi cu „Imaginea lui Fadrusz în presa vremii”, prezentare realizată de profesorul și bibliotecarul din Jibou, György Györfi-Deák.  Expunerea profesorului a fost una plină de informații despre modul în care cel care a realizat monumentul din Zalău a fost prezentat în presa vremii, dar și de momente care au stârnit zâmbetele celor prezenți, prezentarea având un farmec aparte.

Baronul Wesselényi, eliberatorul de iobagi

Profesorul și filozoful Benedek Vasile a fost cel care le-a vorbit participanților prezenți la eveniment despre personalitatea lui Wesselényi, dar și despre cartea pe care a publicat-o și în paginile căreia se regăsesc informații despre activitatea și viața baronului.

„Wesselényi Miklós, promotor al reformismului liberal maghiar din Transilvania”, carte apărută la editura Argonaut, este volumul scris de profesorul sălăjean. Cartea aduce în fața cititorului ingrediente care o transformă într-o adevărată aventură la care cu greu poți renunța. Potrivit lucrării, pentru a se îngriji de iobagii săi, în anii cu producție agricolă slabă, baronul cumpăra cantități însemnate de cereale, destule pentru a le distribui ca ajutor de hrană până la recolta viitoare. Baronul  a fost și cel care îi învăța pe țărani cum să altoiască pomi fructiferi, dar și cum să îngrijească animalele. Un alt moment surprins în carte este cel în care Wesselényi a fost acuzat în procesul său că nu le-a permis ofițerilor Armatei Imperiale să recruteze iobagi de pe domeniile sale, pentru a-i înrola cu forța. Doar că iobagii nu aveau obligații militare, iar operațiunea era considerată ilegală de baron, lucru care l-a costat scump. În același volum se mai arată că Wesselényi a prezentat în fața Dietei din 1848 proiectul de lege care cerea ca în spiritul „libertății, egalității și al fraternității”, iobagii să fie scutiți de obligații, să fie egali în drepturi ca oameni liberi. Wesselényi a devenit astfel primul nobil care și-a eliberat iobagii de pe moșiile de la Gârbou și Surduc. Fiind grav bolnav, baronul a murit în anul 1850.

Loja masonică „Wesselényi”

„Loja masonică (triunghiul) „Wesselényi” în contextul socio-cultural al Zalăului secolului XX” a fost lucrarea realizată și prezentată în cadrul evenimentului de către doctorul în istorie Horațiu Cociș. Potrivit cercetătorului, Cercul „Wesselényi” a fost fondat în anul 1907 și a încetat să existe în anul 1937, la începutul lunii aprilie. Majoritatea membrilor acestui cerc activau în loja Unio din Cluj. Ultimul președinte a fost dr. Halmágyi Albert, primarul Zalăului, notar public regal, maestru al lojii Unio de la Cluj. Informațiile prezentate de Horațiu Cociș mai arată că, după eliberarea Zalăului, din ancheta poliției a reieșit că dr. Halmágyi Albert a predat majoritatea documentelor cercului, cu scopul de a le ascunde, unei rezidente a Zalăului, Erdős Károlyné, iar pe celelalte le-a distrus, temându-se că românii vor efectua percheziții la domiciliul său.Ulterior, Halmágyi a predat poliției o parte din documente. În prezentare s-a mai arătat că mărturisirea masonilor care făceau parte din acest cerc a fost nuanțată defensiv și, în general, au dorit să evidențieze activitatea caritabilă a cercului, declarând că cercul nu a comis niciun act negativ împotriva statului și societății, dar nici împotriva națiunii maghiare și că în Războiul Mondial trecut nu au mai avut loc întâlniri ale cercului, din pricina ostilităților.

Cărțile poștale și trecutul Zalăului

Evenimentul s-a încheiat cu o expoziție de cărți poștale de epocă, moment pregătit și prezentat de către Daniel Mureșan. Cărțile poștale expuse au adus în atenția publicului imagini cu grupul statuar Wesselényi, în diversele sale iposteaze de-a lungul vremii.. La rândul său, profesorul Mirel Matyas a apreciat că asemenea evenimente ce au rolul de a aduce în atenția celor interesați  aspecte ce țin de istoria locală, trebuie continuate. „Numai așa, cunoscându-ne istoria și tradițiile comune, vom învăța să ne apreciem și să ne respectăm unii pe alții. Și, până la urmă, Zalăul de astăzi este rezultatul generațiilor trecute”, a spus Matyas pe contul său de Facebook.

Foto: Mirel Matyas și Magazin Sălăjean