Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (III)

MOTTO: „Omul nu poate da formă unui lucru fără ca acesta să existe întâi ca gând”. (WALLCE D. WATTLES, 1860-1911, scriitor american)

* „În mintea unui om există mii de gânduri, pe care el nu-și dă seama că le are până nu le așterne pe hârtie”. (WILLIAM THACKERAY, 1811 -1863, romancier britanic) * Gândurile nebotezate sunt reflecții/idei/opinii/impresii spontane. Ele încă nu au fost întotdeauna certificate de realitate. * Gândurile botezate sunt reflecții validate de experiențe trăite nemijlocit și cărora le putem da nume, adică ele sunt o componentă a realității obiective sau subiective. * Botezul omului este poarta de intrare a lui în creștinism. * Gândurile botezate sunt forma prin care viziunea noastră despre lume se face cunoscută. Reprezintă viața spirituală materializată în cuvânt. *„Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul își odihnește sufletul”. (REGINA ROMÂNIEI – MARIA) * Lectura unor gânduri, botezate sau nu, sunt o formă prin care „sufletele cele mai alese își fac din întreținerea gândurilor răsplata cea mai mare” (MICHEL DE MONTAIGNE, 1533 – 1592, întemeietorul eseului în literatură/filozofie) * Gândurile nebotezate sunt secvențe din dialogul cotidian pe care-l am cu mine. * Cele botezate sunt opiniile concretizate în cuvinte și intrate în circuitul vieții iubitorilor de panseuri. * Gândurile mele nu sunt idei, verdicte sau sfaturi, ci sunt frânturi dintr-un posibil adevăr în viziunea celui care le-a dat viață. Abia ducându-le mai departe, ajungem să cunoaștem cum se cuvine chipul acestui adevăr din lumea în care trăim. * Când ai ajuns să nu mai semeni cu nimeni, poți spune că ai ajuns să fii tu. Înseamnă că ai reușit să-ți cunoști sinele. * Așa cum pentru a putea scrie avem nevoie de un alfabet, tot așa, pentru a reuși într-un domeniu, trebuie să cunoști alfabetul lui. * „Dumnezeu îi dă fiecăruia dintre noi un cântec” (PROVERB) * „Ce bine că ești, ce minune că sunt/Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,/două culori ce nu s-au văzut niciodată”. (NICHITA STĂNESCU, SCRIITOR, 1953-1983) * „În fiecare inimă glăsuiește un cântec ce nu este complet până când nu i se alătură alt cântec. Cei care doresc să cânte, găsesc întotdeauna un cântec” (PLATON, 427-347 î. Hr, considerat cel mai mare gânditor în cadrul filozofiei clasice grecești) * O invitație la dans adresată unei femei este sinonimă cu una la a vă bucura împreună de farmecul dansului și al cântecului. * Notele cântecului fiecăruia dintre noi sunt momentele cruciale ale vieții pe care am trăit-o. El ni-l scrie viața după trecerea noastră prin ea. * Creatorul și dirijorul cântecelor noastre este viața ce-am trăit-o și care ne cunoaște pe de rost. Fragmente din ele pot fi ilustrative epitafuri pentru ce-am fost în această călătorie terestră numită viață. * Din cântecul blagian al vârstei a treia sau vârsta gândurilor cărunte: „Purtăm fără lacrimi o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune!” („Cântăreți bolnavi”) * Un gând devine botezat atunci cînd el dobândește un nume, adică denumește o realitate printr-un cuvânt sau sintagmă: bine, rău, înțelepciune, egoism, educație etc. De cele mai multe ori, această realitate este uneori abstractă, deci nu are formă concretă. * Nemulțumirea de sine o ilustrează momentele în care tu te cerți cu tine însuți. * Cu adevărat generos este omul ce-ți oferă totul, dar nu-ți cere nimic în schimb. * Gândurile botezate devin vorbe înțelepte dacă reușesc să îmbrace haina metaforică, ce-o face prețuită de cititori și o poate folosi oricând vrea să definească ceva: „O fată frumoasă e o fereastră deschisă spre paradis”. (Lucian Blaga). * Din așteptările copiilor față de părinți: „Părinții să se poarte exact așa cum și-ar dori să se poarte părinții lor, când ei erau mici”. * De ce iubim femeile ? „Îmi plac în primul rând pentru că au farmec și apoi pentru că fac oameni” (PETRE ȚUȚEA, 1902-1991, filozof, autor al celor 332 de vorbe memorabile, considerat drept „Socrate al României”.) * Un mare gânditor a fost întrebat ce categorie de oameni ar dori să rămână în istoria omenirii, a răspuns : „Printre cei care au făcut ca lumea să meargă înainte”. În schimb, un creator de gânduri botezate, nu-și dorește decît ca unii dintre cei care îl citesc, să afle în ele un leac pentru singurătate și un antistresant în aceste „cumplite vremi”, în care singura certitudine este incertitudinea.

profesor Octavian Guțu, Șimleu Silvaniei