Raftul cu carte: O invitație la beția de râs

 Motto: „Nu am reușit să învăț toate cuvintele limbii române… Am să mor fără să fi fost la înălțimea propriei mele limbi materne, limbă de o mare frumusețe, care, foarte probabil, este limba oficială în Rai.” (Alex. Ștefănescu)

          Invitația din titlul notelor mele de lectură ne-o face criticul și istoricul literar Alex. Ștefănescu prin cartea sa ” Timp retrăit”, apărută în 2022 la Editura” Cartea Veche” București.

Ce înseamnă „Beția de râs”, voi prezenta-o după un concis răspuns la întrebarea -cine este Alex.vbȘtefănescu? Este un critic și istoric literar contemporan, născut la Lugoj în anul 1947. A urmat Facultatea de Filologie din București.

După o scurtă etapă de profesorat, intră în viața culturală, făcând parte din redacțiile publicațiilor: ” Tomis”, ” Scânteia Tineretului”, „România Liberă”, „România literară”, actualmente, conduce revista de cultură „Luceafărul de dimineață”.

Toată viața lui a dedicat-o cititului și scrisului, după cum ni se confesează scriitorul: „am citit, am citit, am citit, am scris, am scris, am scris”. Alex. Ștefănescu a scris și proză, teatru, seriale de televiziune etc.

S-a impus de timpuriu în domeniul criticii și istoriei literare, fiind azi unul dintre cei mai citiți reprezentanți ai domeniului, mult apreciat de cititori. De ce? Marele merit al cronicilor literare scrise de el sunt ușor inteligibile de către toată lumea. Este, cum l-a apreciat criticul literar Petru Poantă, „singurul critic literar român contemporan care conferă criticii caracteristicile unui act de persuasiune”.

A scris și publicat pește 5000 de articole de critică literară și a publicat 33 de cărți. Lucrarea sa fundamentală a apărut în 2005 și se intitulează „Istoria literaturii române contemporane, 1941-2000”.

          Din volumele publicate – ” Introducere în opera lui Nichita Stănescu”, „Un scriitor, doi scriitori”, „Redescoperiți literatura. Mesaj către tineri”, „Jurnal secret”, „Dialog în bibliotecă”, „Prim-plan”, „Despre impuritatea literaturii” (2022), „Cum te poți rata ca scriitor” etc.

Prin volumul „Timp retrăit”, Alex. Ștefănescu ne invită la o beție de râs. Ce înseamnă această sintagmă? Ne-o mărturisește însuși criticul literar în textul „PE TERASA VILEI DE LA NEPTUN”: „În fiecare seară, pe terasă, până noaptea târziu se fac partide de râs. Ironiile, jocurile de cuvinte, paradoxurile, trimiterile jucăușe la literatură, sugestiile licențioase… declanșează la fiecare câteva secunde, asemenea unor petarde în noaptea de Anul Nou, explozii de râs.”

Alex. Ștefănescu, omul și scriitorul, se numără printre „marii consumatori de râs și, în același timp, printre marii producători de umor”.

          O dovedește și lucrarea „Timp de trăit”, pe care o recomandăm cititorilor. Este un volum ca o pastilă de sănătate spirituală în veacurile noastre atât de pline de probleme stresante sub toate aspectele.

          Scriitura „Timp retrăit” cuprinde texte în proză în care autorul ne oferă „amintiri, evocări, portrete” din cultura României din ultimul secol, dar și momente din viața lui. Toate sunt aspecte din lumea în care el a trăit și trăiește, lume pe care „a îmblânzit-o mereu prin lectură, prin scris și prin întâlniri cu oameni memorabili”. Din cele aproape 150 de articole/texte ce alcătuiesc acest volum de 654 de pagini, multe oferă cititorului secvențe epice pline de umor, adevărate prilejuri de taifas spiritual sau de  râs. Chiar titlurile acestor pagini sugerează esența conținutului presărat cu momente umoristice: „Cum l-am enervat pe Arghezi”, „Tentativă de castrare”, „Amintiri vesele din străinătate”, „Ce- am mai râs”, „Ce îmi place să fac cu o femeie”, „Am dansat Ceardaș cu George Pruteanu”,

„Erudit la cinsprezece ani, virgin la douăzeci și unu”, „Instrucțiuni de întrebuințare a femeii”, „Pe plajă cu Augustin Buzura”, „Ana Blandiana arbitrând un meci de fotbal”, „Pe terasa vilei de la Neptun” etc, etc.

          Și prin această carte, Alex. Ștefănescu se dovedește, “un  povestitor desăvârșit”, care delectează prin fiecare text cititorul, dar îl și informează. Alex. Ștefănescu scrie foarte ușor, el scrie precum respiră și creează impresia că firul întâmplărilor ce ni le dezvăluie este unul nesfârșit.

Cartea aceasta este importantă și sub multe alte aspecte din paginile ei aflăm detalii reale, unele picante, din viața unor scriitori, așa cum mai puțin o cunoaștem: Geo Bogza, Petru Popescu, Marin Preda, Andrei Pleșu, Octavian Paler, Marin Sorescu, Mircea Dinescu, Adrian Păunescu, Nicolae Breban etc.

Unele episoade sunt adevărate Izvoare de înțelepciune pentru cititor. Memorabilă este narațiunea „Tăcerile lui Mihai Șora”, un tipic model de conduită colocvială a unui om cult, civilizat: „La nici-o întrebare marele filozof nu răspunde imediat cu acea spontaneitate vulgară care este la modă în mass- media din România. De fiecare dată tace, se concentrează asupra lui însuși și captează adevărul din adâncul ființei sale. Răspunsurile care le dă sunt de neuitat”.

Multe pagini sunt o pledoarie pentru adevăr, dreptate, valoare. Pornind de la o zicală populară – „e ușor să murdărești, e greu să cureți”, criticul nostru aduce în discuție problema imaginii României în opera lui Lucian Boia: „Lucian Boia a

mânjit-o în doi timpi și trei mișcări, cu o plăcere rea, din dorința de a atrage atenția asupra lui”. Se apreciază efortul lui Ioan-Aurel Pop pentru a „îndepărta urmele acestui act de vandalism”, demonstrând falsitatea din cărțile lui Lucian Boia, un „eseist teribilist”. Convingător este și autenticul portret – detaliat al istoricului clujean: ”un învățat ardelean, aparent fragil și vulnerabil, dar, în realitate, greu de învins, pentru că adevărul îl apără ca o vestă antiglonț.          Știe aproape totul despre istoria românilor, universul fără margini al civilizației românești e în degetul lui mic. Delicat și politicos are totuși o impresionantă fermitate, de purtător de cuvânt al poporului său. Competența lui inspiră respect. Curajul lui intimidează.”

Autorul cărții „Timp retrăit” se dovedește nu numai un portretist de primă valoare, ci și un mare apărător al adevărului, al dreptății, al valorilor. Desigur, meritele lucrării din prezentele note de lectură sunt mult mai numeroase.

          Cititorul parcurge imensul tom cu plăcerea cu care urmărești un spectacol de divertisment în care ți se oferă toate cu o amabilitate cuceritoare.

O carte tocmai bună de citit în vremuri tulburi, în care pandemia nu pare a fi răul cel mai rău!

La finalul lecturii operei „Timp retrăit”, ne dăm seama mai bine de ce este autorul ei atât de iubit de marele public. În autoportretul ce ni-l oferă în textul narativ : „Scurt istoric al trupului meu” se definește ca fiind un om ce de-a lungul vieții s-a bucurat de sănătate ce i-a permis să trăiască „orgii de râs devastator” și să iubească nebunește până la infinit, iar acum ajuns „o ruină”, dar una ce are puterea morală de a spune că și așa și-ar petrece viața râzând pe terasa vilei de la Neptun. „Acolo ne invită și pe noi, cititorii, să trăim o beție de râs. Și atunci, să nu-i dăm crezare celui care a spus : „Ridendo castigat mores” („Râsul vindecă viciile, defectele”). acest dicton latin este deviza comediei, a umorului, a râsului în general.

Având mereu râsul pe buze și simțul umorului în sufletul său invadat de iubire, de bunătate, Alex. Ștefănescu face din scrisul său „o pastilă de sănătate morală”. Psihologii sunt de părere că „10 minute de râs în cascadă este rețeta cea mai bună contra stresului, iar trei minute petrecute în aceeași notă, înlocuiesc 15 minute de exerciții fizice”.

          Autorul prezentelor marginalii de lectură consideră că această                 „invitație la beția de râs” semnată de Alex Ștefănescu este o foarte originală biografie interioară, cea a sufletului și spiritului  autorului, pe care ne-o oferă și nouă cititorilor. Noi „reconstituim” acest univers lăuntric al criticului literar din ansamblul clipelor de viață ale autorului ce ni le oferă diversele  texte ce compun cuprinsul cărții. Alex. Ștefănescu nu este un căutător al timpului pierdut              aidoma romancierului Marcel Proust, el este un trăitor pătimaș al timpului trăit ce i s-a dat.

Retrăindu-l, autorul originalei lucrări „Istoria literaturii romane contemporane,1941-2000”, află Izvorul de „apă vie” ce-i dă  puterea de a merge mai departe.

          De asemenea, cred că putem da acestei lucrări originale, „Timp retrăit”, și valoare de „cântec al  vârstei retrăite” de un om care a mărturisit în narațiunea „Un mod de a fi „că” sunt născut să mă bucur de viață”. „Beția de râs”, de-a dreptul divinizată de el în paginile cărții ce- o așezăm astăzi pe raftul prezentei publicații sălăjene, este o formă de a te bucura de viață. Ele, rațiunea și bunătatea, pot fi modalități umane de supraviețuire în aceste „cumplite vremi”, cum le-ar numi cronicarul moldovean Miron Costin.

profesor Octavian Guțu

Șimleu Silvaniei