Școala „Mihai Eminescu”, lacrimile scăpate pe obraz și mâna mamei

Poartă sandale noi și o ține strâns de mână pe mama sa. Pe obraji și-au făcut apariția câteva lacrimi, dar le-a șters repede. Ochii săi albaștri s-au făcut mari la vederea mulțimii de copii. A pășit curajoasă în careu, dar nu și-a lăsat mama de mână. Mama și fiica s-au pierdut în mulțime, clopoțelul a sunat, iar emoția începerii noului an școlar s-a așternut astăzi peste Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Zalău.

În jurul orei nouă, curtea Școlii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Zalău s-a umplut. Copii, părinți, bunici, frați, toți au alcătuit o mulțime de oameni încărcați de emoție, de agitația începerii noului an școlar. Mulți copii au pășit pentru prima oară în curtea unei școli, au intrat în clasa pregătitoare. Un băiețandru plângea și nu voia în ruptul capului să o lase de mână pe bunica sa. Plângea și femeia, plângeau amândoi. În alt colț, râsul celor mai mari punea stăpânire pe grup, părinții fotografiau, mirosul de parfum te îmbăta, iar florile lăsau în urmă o imagine colorată. Un domn ce părea ajuns la o vârstă venerabilă purta o cămașă călcată impecabil, pantalonii erau la dungă, pantofii săi te trimiteau cu gândul la armată și mirosea a ceva ce sunt sigur că era apă de colonie, un parfum pe care îl credeam uitat. M-am scuzat, trebuia să fac niște fotografii și m-am poziționat în fața omului. S-a retras respectuos și mi-a făcut semn că mă pot duce liniștit la locul pe care îl voiam. I-am mulțumit, a zâmbit, iar brațele sale l-au cuprins pe băiețandrul care cred că era nepotul său. A sunat clopoțelul, iar adulții au părăsit careul. Au rămas doar elevii și profesorii. A urmat Imnul României, un preot a rostit o rugăciune și festivitatea a început. A fost o festivitate scurtă, s-a vorbit puțin și la subiect. Îmi plac aceste festivități.

Speranțe

Directorul unității de învățământ, profesoara Anca Făgărași, i-a salutat pe copii și pe părinți, le-a mulțumit pentru răbdare și le-a explicat că școala și-a redeschis porțile pentru a primi în universul său peste 1.400 de copii, unitatea de învățământ fiind tot mai căutată la nivel de județ. Vestea bună, a mai punctat directorul școlii, este că noul an școlar a început de această dată fără restricții, fără problemele sanitare care au zguduit o lume întreagă. A urmat prezentarea claselor.

Directorul adjunct al școlii, profesorul Ovidiu Costinaș, a punctat clasele pregătitoare și cele de a cincea. În noul an școlar, Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” are șase clase pregătitoare, patru în limba română, o clasă la limba germană și o clasă în limba maghiară. Sunt clasele pregătitoare: A – învățătoare Cosmina Fărcaș, B – învățătoare Corina Crăciunaș, C – învățătoare Lucia Lazea, D – învățătoare Csilla Fazakas, E – învățătoare Alexandra Modi și clasa pregătitoare F unde învățătoare este Gabriela Seicheli. În școală sunt și șase clase a V-a: A – dirigintă prof. Olga Ciocan, B – dirigintă prof. Iulia Oltean, C – dirigintă prof. Eugenia Chiș, D – dirigintă prof. Andrea Bernat, E – dirigintă prof.Alina Arsinte, F – dirigintă prof. Ildiana Jurca. Au urmat mesaje din partea invitaților. Inspectorul școlar de limba română, profesorul Marcel Lucaciu, a fost cel care i-a salutat pe copii și i-a încurajat, i-a îndemnat să înțeleagă că educația este esențială într-o societate bazată pe valori.

A urmat un scurt program artistic, iar cei mai mici elevi au intrat apoi în sălile de clasă în aplauzele colegilor mai mari și încurajați de părinți și bunici. La rândul lor, elevii din clasele a V-a au intrat în sălile de clasă însoțiți de doamnele diriginte. Acești copii au pășit într-un alt episod din viața lor, unul în care calificativele se vor transforma în note, iar munca va deveni mai dificilă. Așa e viața.

Părinții, agitația și fotografiile

Curtea școlii a rămas aproape goală. Au mai rămas părinții, unii au trebuit să plece, erau în timpul programului de muncă, alții au rămas, și-au luat liber. Unii s-au pus pe așteptat, iar mulți, foarte mulți, îi fotografiau pe copii, mai ales pe cei care au pășit pentru prima oară în sala de clasă. Între timp, elevii din clasele a V-a au început să iasă, erau emoționați, dar și bucuroși de momentul întâlnirii cu diriginta. La ieșire, un elev s-a întâlnit cu fosta lui învățătoare, s-au îmbrățișat, nu mai pot fi împreună, viața i-a despărțit. Învățătoarea l-a sărutat pe frunte, l-a îmbrățișat și s-a îndepărtat. Copilul a zâmbit și a plecat. A început școala.