Campania electorala de pe mioriticul plai salajean incepe sa miroase a sange. Dupa ce, pana acum, lucrusoarele impartite de candidati si partide au fost agende, pixuri si brichete, zilele trecute au inceput sa se imparta pumni. Situatiunea demna de eroii lui Caragiale s-a petrecut intr-o comuna unde lumea e obisnuita ca, in fiece an electoral, unii candidati sa-i suie pe Calul Balan pe alti candidati si sa le administreze niscaiva copite dupa ceafa. Apoi, cei urcati pe Calul naravas sunt fix batausii, care si ei isi primesc portia de dripaleala de la oamenii legii. Si uite asa, circul e asigurat, mai tre numa sa asteptam masina cu paine.
Nu stim cum se face, dar unii zalauani se mitocanesc de la rau la foarte rau cu fiecare ploaie care cade in oras. De indata ce vad in fata rotilor o baltoaca, apasa pe acceleratie cu toata forta, stropind cu noroi pe o raza de cativa metri. Iar daca in preajma se afla si vreun ghinionist de pieton, care nu a apucat sa se fereasca ori nu a intuit mitocanul de la volan, cu atat mai mare e distractia astuia din urma. Ranjeste instantaneu, aratandu-si dincocii de la o ureche la alta si hahaie ca Ghita cand vede troaca plina de laturi. Chiar il intelegem, scoarta lui cerebrala nu a vazut niciodata circumvolutiuni, e neteda ca musamaua cea mai noua. Ne miram cum de mitocanul tembel si-a luat permisul de conducere? Oare aia de l-au testat nu si-au dat seama ca profunzimea creierului nu exista la ast specimen si ca singurul neuron nu stie alta comanda la masina decat acceleratia?
