Mare teapa au mai luat bietii consumatori de apa de la o mare companie distrubuitoare a lichidului vital. Cum necum, dar in fiecare luna sunt taxati in draci locatarii la comun pentru asa-zisele pierderi inregistrate la conductele blocului. Doar acum umfla facturile cu preturi piperate si cu metri cubi de-ti sta mintea-n loc. Ce-i drept, daca picura la robinet sau la weceaua se pierde apa intr-o luna cat pentru un bazin olimpic. Mai lasa-ne, nenea, cu fabule! Ca prostimea nu-i atat de proasta cat de nevoita sa suporte furtisagul pe fata! Mai ca om ajunge in vremea ceausista, cu program de furnizarea apei…
De cand cu atatea santiere si pe centru, si in cartierele Zalaului, ajungi sa porti noroiul de-o palma pe pantofi. Numai ce te trezesti incaltat cu el chiar de pe trotuar, ca doar adesea trotuarul in satul Zalau e uns binisor cu un strat gros de marmelada lutoasa, pe care o cari lejer in masina, pe covor, la birou si pe oriunde iti ajung pasii. E o intreaga nebunie sa stai si sa-ti cureti incaltarile de pricopseala, incat zau ca merita sa ai la tine niste galosi, cum avea nea Caragiale. Si pasind, tacticos cu ei, sa exclami in stilu-i inconfundabil: Namol mare, mon cher!
