Marti, dupa orele pranzului, un caschetar local urca agale, ca un gascan, treptele unei scoli de-a sfantului Lazar. Omul nostru era unul smecher, cu pulan si cu un ditamai tigarocul in coltul buzei, sa vada elevii exemplu despre cum se poarta aerele cand, cica, esti om adult cu scaun la cap. Dupa ce a pufait ca locotiva marfarului de Jibou, caschetarul a zvarlit chistocul hapt pe iarba. Tocmai el, marele sef de trib care ar trebui sa aplice amenzi alora nesimtiti care nu respecta mediul! Bine ca nu a zvarlit dupa chistoc si vreo doua flegme, asa, ca sa i se aeriseasca plamanii. Mintea oricum nu i se poate aerisi.
Nu ca am fi noi nemultumiti si carcotasi mereu, mereu, dar juram cu mana pe fundita ca asa e de groasa patura de colb pe strazile Zalaului in zilele lipsite de averse, de numa stau puricii colonie si asteapta petitori. Noi le recomandam adepistilor sa mearga in petit si poate, poate se fac si cu niste perini de cele moi si puricoase, vorba cantecului.
