Criza, omul și caracterul

Citeam zilele trecute un articol semnat de Mircea Miclea, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească – fost ministru al Educației, despre momentele de criză prin care trecem cu toții, dar și despre modul în care trebuie să le gestionăm. Profesorul spunea că în momentele de criză oamenii își arată adevăratul caracter, aceasta fiind ca un reactiv chimic care scoate la iveală toate caracteristicile ascunse pe care le avem. Mai exact, ticăloșii camuflați  devin și mai ticăloși, fricoșii și mai fricoși, narcisiștii și mai narcisiști. Caracterul nu se dezvoltă în lux și siguranță, ci în confruntare cu asprimea realului, iar o situație dificilă e ca un antrenor. Ne putem folosi de ea pentru a ne dezvolta o virtute pe care unii, poate nu o aveam sau care era prea puțin definită. În situații de criză, spune profesorul, avem oportunitatea de a ne dezvolta o calitate personală. Unii – răbdarea, alții controlul emoțiilor, alții – empatia, îngăduința pentru greșelile celuilalt, curajul sau perseverența. Caracterul este ceva ascuns, care apare la suprafață când nu te aștepți. E natural. Toate sforțările noastre de a da bine în ochii celorlalți sunt doar niște măști ale realului caracter. Caracterul se dovedește „la cald”. Este dat pe față în clipele grele, când dă nenorocirea buluc peste noi. În zilele bune, caracterul se ascunde. Sub haine vesele. Nu ne naștem cu caracterul, doar cu temperamentul. Caracterul nu îl moștenim, nu îl putem cumpăra! Caracterul îl construim, zi de zi, toată viața. Doar la greu dăm arama pe față, cum spune românul. Cu alte cuvinte, răul călește caracterul, acolo unde e și tot el arată absența acestuia, acolo unde lipsește. Când un om nu primește ceea ce se așteaptă, se vede cine este cu adevărat. A ști să pierzi este o abilitate pe care foarte puțini o au. Eu, până în prezent din experiența de viață am remarcat că oamenii de caracter nu caută răzbunarea, nu doresc răul doar pentru satisfacție – așa, ca să simtă și celălalt cum e… Omul cu adevărat de caracter este cel care ar fi putut fi rău și nu a fost. Caracterul fiecăruia se poate observa cel mai bine la finalul unei relații, decât la începutul ei…