# Ne place, nu ne place, suntem în Europa. Dintotdeauna. De pe margine, de unde ne aflăm de fapt, ne vedem nevoiţi să aplaudăm, cum joacă alţii. Şi cum ne joacă pe noi. Dar oare ce s-ar întâmpla dacă nu am bate atâta din palme, oare ne-ar da afară din Europa? Puţin mai la răsărit, nu mai vrem noi, că ni s-a acrit… Mai la apus, n-avem ce căuta, că e de lucru. La negrii, nu, că ne-ntoarecem spre lumea lui Tarzan. Dar atunci, unde, la polul Nord, ori în Lună? Dar patrioţi cum ne ştim, noi de-aicea nu plecăm. Şi-atunci? Mai bine aplaudăm.
#De când ne ştim Zalăul n-am mai fost atât de prăfuit, căsăpit, ciuruit şi cârpit ca şi acum. Dacă pentru unii a ajuns un obicei sfânt să spargă (fără să-i doară capul) străzile, şosele şi intersecţiile pe care le-au mai descoperit de vreo două-trei ori, pentru zălăuani e mai mult decât enervant. Oare până când, domnilor, vă mai prefaceţi că ştiţi să puneţi conducte?
