Cristian Ardelean, zălăuanul cu șase mașini Oltcit. Pe una a găsit-o prin satelit

Are șase mașini Oltcit. N-are ce face, s-a îndrăgostit de ele. Pe exemplarul la care ține cel mai mult l-a găsit cu ajutorul unor fotografii din satelit. Cristian Ardelean n-ar mai renunța pentru nimic la mașinile sale, toate construite în fosta uzină de la Craiova. Piesa de rezistența din colecția sa este un Oltcit fabricat în 1993, o mașină care a rulat puțin peste 40.000 de kilometri.

Pe Cristian Ardelean l-am întâlnit la ediția din acest an a evenimentului „Retro Parada Primăverii”. A venit cu mașina sa vișinie, un superb model Oltcit pe care l-a descoperit utilizând serviciul „Google Maps”. Mai văzusem mașina de câte ori prin municipiul Zalău. Ceea ce era o banalitate acum 20 sau 30 de ani, acum devine o pasiune pentru românii care îndrăgesc mașinile vechi. „Ceea ce vedeți aici este un Oltcit fabricat în 1993, un model Club 11 R, cu motor de 1100 de centimetri cubi și cu o cutie în patru trepte. Este o mașină în stare originală. Timpul și-a lăsat amprenta pe ea. Am găsit mașina cu ajutorul „Google Maps”. Erau imagini din 2012 care arătau că mașina se află în Zalău, lângă un bloc. În 2018, mașina era tot acolo. Am căutat adresa și m-am dus la fața locului. Din fericire, mașina era tot acolo. Domnul care a cumpărat mașina din fabrică nu avea permis, nevasta dumnealui o conducea. Au făcut cu ea câteva drumuri de Brașov. Mașina a ajuns la mine cu 35.000 de kilometri, iar acum are 41.000 de kilometri. Nu s-a umblat la kilometraj, acolo este sigiliul, iar anvelopa de pe spate, cea din stânga, este originală, Victoria, cea cu care a venit din fabrică. Totul este original pe ea. Sigur, timpul și-a lăsat amprenta, vedeți crăpăturile apărute în bord”, mi-a spus Cristian în timp ce pe fața lui se citea o plăcere evidentă.

Interior portocaliu și căldură asigurată rapid

La interior, mașina dispune de scaune, mochetă și elemente textile în culori care atrag rapid privirea. Sunt amestecuri de crem, verde deschis, portocaliu, galben și maro. Pe modelele Dacia nu erau disponibile elemente în asemenea culori, îmi aduc bine aminte. „Totul este original și la interior, inclusiv mocheta. Doar preșurile sunt schimbate. Ce să vă mai spun? Are discuri de frână ventilate, în bord se află un martor luminos care te avertizează atunci când plăcuțele sunt mult prea uzate. Era ceva la vremea ei. Are ceas digital, iar încălzirea este foarte eficientă. Vedeți, căldura se simte în câteva minute. Toate butoanele din bord funcționează, inclusiv lumina din bord, e o lumină portocalie. În trecut erau probleme la reglarea carburatoarelor, puțini erau cei care știau să le regleze. Totul trebuia făcut pe stand, dar oamenii nu aveau și se descurcau cu șurubelnița. Așa ajungeau să nu funcționeze corect”, a mai punctat Cristian, în timp ce își privea cu mândrie bătrânul Oltcit.

A stat zece ani nepornită

Mașina a ajuns la Cristian printr-o procedură clasică. Zălăuanul a găsit mașina, s-a deplasat la fața locului, a scris un bilețel și l-a așezat sub ștergător. „Mașina a stat zece ani nepornită. Am pornit-o cu benzina pe care o avea în rezervor. Am știut unde să pun mâna pentru că sunt pasionat. Îmi place foarte mult pentru că este originală, are componentele cu care a ieșit de pe linia de producție. Niște cauciucuri i-au fost schimbate, atât. I-a crăpat puțin bordul de cum a stat la soare. Mașina i-a aparținut unui zălăuan care muncea la Direcția Silvică. Probabil că de asta a ales mașina cu interiorul acesta foarte frumos, e un model destul de rar. Era un model ce ajungea la export. Vedeți, și semnalizarea a fost proiectată pentru a nu da jos mâna de pe volan atunci când semnalizăm schimbarea direcției de mers”, a mai povestit zălăuanul. Tânărul deține șase exemplare de Oltcit. Patru sunt funcționale, sunt cu „acte” în bună regulă, iar două sunt pentru piese de schimb.

Fără lichid de răcire

Cristian Ardelean zâmbește și deschide capota mașinii pentru a-mi arăta motorul. „Multă lume se plângea de aceste motoare. Nu înțeleg de ce. Erau motoare foarte bune, puteai să le lași nepornite zece ani și nu aveau nimic. Sunt motoare fără lichid de răcire, nu au radiator, nu au pompă de apă. Pare complicat, dar e foarte simplu. E ca la fizică. Dacă respecți legile fizicii, un Oltcit nu te lasă”, a încheiat Cristian. L-am rugat să pornească mașina. A pornit la „sfert”. Aproape că nu se aude, e fin, mult mai fin ca motorul bătrânelor Dacii. Cristi râde din nou. Îl întreb dacă își vinde bătrâna mașină. Brusc devine serios și mă refuză categoric. Mi-a explicat că mașina asta a devenit parte din viața sa, e o bucățică din istoria automobilelor fabricate în România. Cele mai multe au ajuns la fier vechi, noroc că mai este câte un „nebun frumos” așa cum este Cristi.

Adrian Lungu