# Se vede treaba ca oricata reclama ar curge pe sticla si oricat detergent ar fi pe piata, la aborigenii din Poiana Blenchii n-a ajuns niciun clabuc. Ca numa ase au putut aparea mii de insecte sa-i misune si sa umble pe ei ca lataii prin blana lui Labus. Pe vreme de criza, macar am gasit si noi oarice fara numar, incat mai ca ne-o parut rau cand am aflat ca trebe starpiti de tatului tat.
# Tulai, Veta, cine are ghinionul sa nimereasca pe mana unei zgripturoaice de ghiseiste de la o institutie cu venituri babalace, apoi ala-i nefericit intreaga zi. Dupa ce ca tre sa stea smirna in fata ei si sa-i asculte povestile cu muraturi pe care le are cu colega, tre sa-i suporte si ragetele cand stimabila binevoieste sa-si indrepte ocherii asupra lui. Dupa care tre sa se mute la alt ghiseu, unde povestea se repeta dupa acelasi sablon, dar cu alta zgripturoaica pe post de Ciuma, pardon, Muma Padurii. La asa primire, nici nu-i de mirare zvonul care circula prin oras si anume ca decat sa meri tu la ghisee acolo, mai bine-ti angajezi secretara.
