Crucea „Serviciul Credincios” acordată în 1922 primarului comunei Agrij

Laurenţiu – Ștefan Szemkovics

Urmare a raportului ministrului ad-interim al Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 60.062, regele Ferdinand I a semnat la București, în 30 decembrie 1922, decretul nr. 5.508 (aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe – Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 248/1922 și publicat în „Monitorul Oficial” nr. 217 din 3 ianuarie 1923, p. 10302), prin care acorda lui Epure Avram, primar în comuna Agrij, județul Sălaj, precum și altora, Crucea „Serviciul Credincios” clasa a II-a.
Prezentăm, apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, descrierea distincției, descrierea stemei României de la 1872 și reproducerile grafice ce provin de la Batalionul 47 Comunicații și Informatică „General Nicolae Petrescu” din Buzău și de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București (Comisia Consultativă Heraldică, dosar nr. 3).
Crucea „Serviciul Credincios”, instituită în anul 1906, cu ocazia sărbătoririi jubileului de 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I, s-a acordat pentru a recompensa serviciile civile și militare aduse statului în toate ramurile activității publice.
Conform Regulamentului pentru instituirea Crucii și Medaliei „Serviciul Credincios”, sancționat prin Decretul regal nr. 3.507 din 11 octombrie 1906, aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale (Ministerul Afacerilor Externe – Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), Crucea „Serviciul Credincios” cuprindea două clase: clasa I (de metal galben) și clasa a II-a (de metal alb) ce purtau aceleași reprezentări pe avers și pe revers. Crucea era o piesă de metal, cu diametrul de 32 mm și grosimea de 2,5 mm. Se prezenta sub forma unei cruci cu brațele care se lățeau spre extremități, cu capetele terminate în acolade, încărcate, fiecare, cu câte o frunză de stejar; între brațe, raze convergente, descrescătoare de la mijloc spre margini.
Pe avers, gravată în excizie într-un medalion rotund, stema țării de la 1872 (fără pavilion), iar pe revers, de asemenea, într-un medalion rotund, între două ramuri de laur și de stejar, așezate circular și prinse jos cu o fundă, inscripția gravată tot în excizie, pe două rânduri: SERVICIU / CREDINCIOSU.
Stema României de la 1872 de pe această cruce: scut cu colțurile de sus retezate, concavități pe flancuri, talpa în arc trilobat (lobul central mai mare), scartelat, având în cartierul 1, pe albastru (culoare redată convenţional prin linii orizontale plasate la distanţă egală), acvila cruciată, văzută din faţă, încoronată, cu capul spre dextra, aripile deschise şi cu zborul în sus (simbolul Țării Românești), în 2, pe roşu (culoare reprezentată convenţional prin linii verticale plasate la distanţă egală), capul de zimbru, redat din față (simbolul Moldovei), în 3, pe roşu, un leu încoronat, născând (se vede doar jumătatea de sus) dintr-o coroană deschisă şi privind spre o stea cu şase raze aflată în faţa lui, între labele anterioare (simbolul banatului Craiovei), în 4, pe albastru, doi delfini afrontaţi, cu capetele în jos și cu cozile ridicate (simbolul țărmurilor Mării Negre). Peste tot, un scut de dimensiuni mai mici, sfertuit, cuprinzând în cartierele 1 și 4 argint (metal reprezentat convenţional prin suprafaţă liberă), în 2 și 3 negru (culoare redată convenţional prin linii verticale suprapuse pe linii orizontale). Scutul mare, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer şi aşezat pe două arabescuri acolate, are ca suporţi doi lei, afrontaţi, cu cozile trecute printre picioare, care îl susţin cu o labă anterioară de câte un colț de sus, iar cu cealaltă de flancuri (simbolul Daciei); sub scut, pe o eșarfă concavă, cu mici ondulații, deviza familiei de Hohenzollern: NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Crucea era surmontată de coroana regală de al cărei glob crucifer se prindea, printr-un inel, panglica de moar albastru-deschis, lată de 35 mm, bordată cu câte o dungă argintie pe fiecare margine.
(Articol apărut în revista Caiete Silvane)