Este unul dintre puținii specialiști în zootehnie din județul Sălaj, are peste 45 de ani de experiență în domeniul creșterii și ameliorării animalelor, a fost șef de fermă mai bine de 10 ani, a coordonat un laborator de selecție, aproape 30 de ani a ocupat diferite posturi în cadrul Oficiului Județean pentru Reproducție și Ameliorare în Zootehnie și a contribuit la salvarea de la dispariție a bivolului românesc, un animal prezent în zeci de mii de exemplare până în anii 90’, dar care a ajuns în pragul dispariției.
A fost exportat în mii și mii de exemplare care au ajuns în ferme din Italia, Anglia și Germania. Aici au fost utilizate pentru creșterea efectivelor de bubaline. Așa a ajuns România să importe ceea ce a exportat. Pe Ioan Cherecheș îl știu de aproape două decenii. L-am întâlnit la nenumărate târguri și expoziții de animale, asta pe vremea când aveau loc asemenea evenimente. Vineri ne-am întâlnit din nou pentru a-mi povesti despre Asociația Crescătorilor de Bivoli din Transilvania, singura asociație din țară acreditată pentru conducerea Registrului Genealogic la rasa „Bivol Românesc” și prima asociație din țară acreditată pentru testarea performanțelor zootehnice – producția de lapte la bubaline.
Reporter: Vă numărați printre salvatorii efectivelor de bivoli românești.
Ing. Ioan Cherecheș: Din păcate, a existat un moment în care bivolul românesc s-a aflat în pragul dispariției. Nici cei care trebuiau să recunoască faptul că există în România o asemenea rasă nu au fost preocupați. Acești oameni nu au făcut nimic și au fost trei ani în care nu au fost acordate deloc forme de sprijin pentru creșterea bivolului românesc. Nu acesta a fost motivul pentru care numărul acestor animale a scăzut dramatic după 1990. În România erau aproximativ 228.000 de capete, dar efectivele au scăzut și au ajuns la 16.000 de capete. Evoluția economic, situația social, schimbările sociale și economice, viața la sat, toate acestea au dus la apariția acestei probleme, la reducerea drastic a acestor animale cu o valoare biologică și comercială extraordinară. Sunt animale recunoscute la nivel mondial pentru calitatea cărnii și a laptelui. Dar noi, românii, știți că avem o problem. Tot ce e valoros la noi, rămâne în urmă sau distrugem. Am ajuns să neglijăm total această specie în timp ce alții o puneau în valoare. Trebuie să vă spun ceva. Bivolul este cel mai sănătos animal domestic care trăiește pe planetă. Sunt boli pe care aceste animale nu le fac. Mai există un aspect deosebit de important. Produsele obținute de la acest animal, mă refer la lapte și carne, au o valoare extraordinară. Prin analize de laborator s-a constatat că laptele de bivoliță are un procent mediu de grăsime de 7 – 7,5 la sută, dar nu produce colesterol. Mai mult, la bivol este singura carne de animal la care nu este intercalată grăsime între fibra de mușchi. Grăsimea se depune sub tegument. Bivolul românesc a fost recunoscut ca rasă în 1987, în urma lucrărilor de studio și cercetare a profesorului Constantin Velea.
Rep.: Domnule inginer, Sălajul a avut un număr foarte mare de bivoli. Care este situația acum?
I.C.: Sălajul a avut într-un moment mai mulți bivoli decât există acum în întreaga țară. La matcă, Sălajul a avut 23.000 de capete și 29.000 totalul acestor animale. Este o specie foarte rezistentă la condițiile de întreținere, de hrană, foarte puțin pretențioasă la furajare. Nu cred că știți, dar în Anglia, laptele de bivoliță este folosit și ca medicamente în anumite afecțiuni.
Rep.: De ce au rămas fără aceste animale și câte mai sunt în Sălaj?
I.C.: La ora actuală, Sălajul are aproape 1.800 de exemplare-matcă, iar în total sunt 2.140. Suntem al doilea județ din țară ca efective de bivoli, Brașov este pe primul loc și are mai mult ca noi cu aproximativ 200 de capete. După noi vin Clujul și Maramureșul.
Rep.: Știu că mulți bivoli din Sălaj au fost folosiți în popularea unor mari ferme din străinătate.
I.C.: Când noi aveam aproape 230.000 de capete, Italia avea 36.000 de exemplare. La ora actual, Italia se apropie de 400.000 de capete. Străinii au luat pentru început bivoli pentru a experimenta puțin, dar au văzut că aceste animale sunt foarte valoroase și rezistente la boli, și au trecut la importuri masive din țara noastră. Fermierii din Anglia, Italia, Elveția, Scoția, Irlanda au ajuns la concluzia că este extrem de profitabil să crești aceste animale. La noi a fost exact invers.
Rep.: Știu că există o asociație puternică, o asociație profesională a crescătorilor de bivoli.
I.C.: Da, este Asociația Crescătorilor de Bivoli din Transilvania, iar președintele acestei asociații este domnul Călin Zanc, un om deosebit care este sprijinit și asistat de profesorul Constantin Velea. Este o asociație înființată în urmă cu 15 ani. S-au organizat foarte bine crescători de bivoli din mai multe județe, s-au întâlnit la târguri, la evenimente de promovare , iar specialiștii au discutat cu mulți fermieri, mai ales cu tineri dornici să se apuce de treabă pentru a reuși să-I atragem spre a crește acest animal atât de valoros cum este bivolul românesc. A fost nevoie de întâlniri, de elaborarea unei strategii. Păcatul nostru, al românilor, a fost lipsa unei strategii în acest domeniu de activitate, iar asta se întâmpla după 1990. N-am reușit să ne facem o strategie, un drum pe un anumit segment, iar asta deși au fost și sunt persoane plătite tocmai în acest scop. Soluția a venit de la cei care s-au coalizat în această asociație și de la noi, de la specialiști. Ne-am propus să încercăm, să facem ceva și ne-am pus pe treabă. Ne-am unit forțele mai multe instituții și am început, am făcut demersurile pentru a fi recunoscuți ca societate de ameliorare pentru atestarea performanțelor la producția de bivol. Am luat în calcul județele din Transilvania, inclusive Sălajul. Timpul a trecut, iar solicitările pentru animale de reproducție a început să crească. Pentru că nu s-a desfășurat activitate tehnică, nu se putea elibera acel certificate zootehnic care să ateste valoarea zootehnică a animalelor. Am decis să rezolvăm și această problemă prin conceperea unui program de ameliorare la nivel național și să solicităm să fim recunoscuți și acreditați ca societate zootehnică pentru menținerea registrului genealogic. Acest aspect este foarte important pentru că în țările dezvoltate din punct de vedere zootehnic sunt niște reguli clare, toate performanțele animalelor fiind înregistrate, la fel și ascendența lor, iar pe baza acestor date sunt stabilite niște lucruri exacte, care ferme sunt pentru producție, pentru reproducție etc. Un rol important în acest succes l-a avut inclusive fostul director al Agenției Naționale pentru Zootehnie, inginerul Vaida Bela. Fiind inginer specializat în zootehnie, Vaida Bela a studiat inclusive genetic și ameliorarea, iar contribuția domniei sale a fost una importantă. Și ne-am dezvoltat, am ajuns să avem peste 2000 de crescători. Oamenii au început să înțeleagă fenomenul și au apărut și ferme pentru creșterea bivolilor, asemenea ferme având și în Sălaj.Au fost motivați de creșterea cererii pentru carne și produse lactate. Toate aceste aspect ne-au stimulat să facem alți pași importanți chiar dacă îi facem fără a beneficia de sprijin de la stat, doar prin contribuția membrilor. Am rezolvat problemele privind statistica efectivelor de animale, datele privind performanțele și am ajuns să avem 40 de persoane care se ocupă cu controlul performanțelor.
Rep.: Înțeleg că v-ați propus să salvați aceste animale prin programele asociației.
I.C.: Da, iar asta prin programele de ameliorare. Prima direcție a fost stoparea descreșterii efectivelor de bivoli din România, nu voiam să devină o piesă de grădină zoologică. A doua direcție a fost creșterea interesului fermierilor pentru aceste animale. Și asta s-a întâmplat. Am conștientizat inclusive autoritățile locale de importanța acestor animale în fermele românești, la nivel local. Râd, pentru că autoritățile trebuiau să facă asta, dar nu s-a întâmplat. Am făcut-o noi, nu e problemă. Cel mai important aspect a fost ameliorarea animalelor.
Rep.: Este salvat acum bivolul românesc de la dispariție?
I.C.: Da, categoric da. În doar doi sau trei ani, efectivele au crescut cu peste 2000 de capete.
Discuțiile cu inginerul Ioan Cherecheș au continuat, ne-ar trebui probabil pagini întregi să vă spunem întreaga poveste. Sălăjeanul a fost cel care a organizat și a participat la sute de expoziții de prezentare, este specialist în bonitarea animalelor, încă își amintește de medaliile de aur care au ajuns de-a lungul anilor la crescători de animale din Sălaj, asemenea premii fiind acordate pentru animale de excepție. Discuția a vizat și altfel de calități ale bivolului. Am aflat că bivolița are un miros extrem de dezvoltat, mai dezvoltat ca al câinelui, acesta fiind și motivul pentru care își poate recunoaște stăpânul și după patru sau cinci ani. Am încheiat discuția cu Ioan Cherecheș într-o notă optimist, iar asta pentru că efectivele de bivolițe au fost salvate de la dispariție. Din păcate, în satele sălăjene mai sunt puține animale, abia vezi ici și colo câțiva bivoli. Bătrânii crescători au plecat, animalele s-au dus și ele, multe case sunt goale, grajdurile stau să cadă, iar asta în timp ce oamenii de la oraș dau acum năvală în centrele comerciale pentru a cumpăra carne din import. Poate e o lecție pe care ar trebui s-o învățăm, dar nu știu dacă suntem în stare s-o înțelegem.
Adrian Lungu
Foto: Magazin Sălăjean
