Război şi omenie: 17 kilometri pe jos cu un câine în braţe

Războiul reuşeşte să scoată la lumină tot ceea ce e mai bun şi ce e mai rău în oameni. Când orice încredere în spiritual uman pare să dispară, apar mici poveşti emoţionante, care reaprind flacăra speranţei. În acelaşi timp, pe aceeaşi planetă, în aceeaşi ţară, oameni bombardează spitale de copii, iart alţii fac eforturi extraordinare să salveze un necunoscut, un câine sau o pisică.

O ucraineancă a mers pe jos 17 km, trecând vama spre Polonia cu bătrânul câine ciobănesc în braţe. ” Sunt programator de computere şi lucrez pentru o companie germană”, a declarat Alisa, pentru The Guardian, care şi-a spus povestea tristă din aceste zile de război: „Am plecat de la Kiev cu un Peugeot 307. Eram 9, eu, mama mea, sora mea, cei doi soţi ai noştri, patru copii şi doi câini mari, inclusiv un ciobănesc german în vârstă. Era imposibil să te deplasezi în interiorul maşinii. Am condus timp de 16 ore până într-un sat la aproximativ 140 de km de Kiev”. Au trebuit să abandoneze maşina într-un sat din aproprierea graniţei cu Polonia şi au continuat drumul pe jos, 17 kilometri: „Am plecat la 4 dimineaţa: erau minus şapte grade. A fost o călătorie dificilă între munţi şi râuri. Copiii mei plângeau de frig. Voiam şi eu să plâng dar nu puteam să renunţ… a fost ideea mea să mergem spre graniţă”. După ce au mers o bucată de drum, Pulya, câinele, s-a prăbuşit la pământ şi nu s-a mai putut ridica: „Am oprit câteva maşini şi am cerut ajutor, dar toţi m-au refuzat. Într-adevăr, ne-au sfătuit să lăsăm câinii. Dar ei fac parte din familia noastră. Câinele meu a trăit cu noi toate momentele fericite şi triste. Câinele mamei mele este tot ce i-a mai rămas din viaţa ei anterioară”. Din nefericire nu toate poveştile de acest gen au un final fericit.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro