Este tânără, este frumoasă, a fost comandantul Grupei de Intervenție Antiteroristă și Acțiuni Speciale din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Sălaj, iar acum este comandant împuternicit de detașament. Căpitanul Oana But a obținut în 2019 medalia de aur la Campionatul Național de Tir al Ministerului Afacerilor Interne, iar în 2021 a ocupat locul 3 la Concursul de TIR al MAI, calibrul 7,65 mm, femei. Nu pot scrie sau vorbi despre un om pe care nu l-am întâlnit niciodată. I-am solicitat Oanei un interviu. A acceptat, iar povestea sa este aici.
Reporter: Cum a început cariera militară în viața dumneavoastră?
Oana But: Totul a început de la „Pro Patria”, o emisiune de televiziune de pe TVR1. Acolo erau prezentate modalitățile de pregătire a trupelor speciale. A mai fost și tatăl meu care m-a crescut după anumite reguli și m-a învățat ce sunt regula și disciplina. A contat foarte mult că mă uitam la filme polițiste. Toate acestea m-au determinat să aleg cariera militară.
Rep.: Sunteți sălăjeancă?
O.B.: Nu. M-am născut și am crescut în Pitești, iar după absolvirea Academiei de Poliție am ales să-mi încep cariera militară în Constanța. Acolo am avut niște colegi minunați și îi salut cu această ocazie. În Zalău am ajuns printr-o întâmplare. În urma unei participări la un concurs de TIR care a avut loc la Bacău, l-am cunoscut pe Alex, care în acel moment muncea în București, el fiind din Zalău. De atunci, viața mea s-a schimbat radical și Alex a fost motivul pentru care am lăsat Marea Neagră pentru Ardeal și ne-am și căsătorit.
Rep.: De ce jandarmerie?
O.B.: Se remarcă printre celelalte arme pentru că este o instituție cu o tradiție bogată și respectată de cetățeni, se pliază perfect pe ambițiile și idealurile mele și poate face față tuturor provocărilor impuse de rigorile militare. Simțeam o atracție inexplicabilă pentru această armă, iar faptul că vin de plăcere la serviciu și tot ceea ce fac mă reprezintă, încă o dată îmi reconfirmă alegerea făcută.
Rep.: În 2019 ați câștigat titlul de cea mai bună trăgătoare cu arma din România. Noi, bărbații, nu prea suntem obișnuiți să auzim de femei cu astfel de performanțe.
O.B.: Ar trebui să vă obișnuiți, să știți, pentru că sunt foarte multe femei cu asemenea performanțe. Da, în 2019 am luat locul I la finala concursului de TIR organizat de Ministerul Afacerilor Interne, categoria femei, calibrul 7,65 mm. Secretul reușitei este pregătirea intensă, multă perseverență și pasiunea.
Rep.: Ați fost pusă în situația de a recurge la forța fizică în misiunile militare?
O.B.: Au fost puține cazuri, din fericire. Mai important decât aspectul intervenției fizice este capacitatea de a te înțelege cu oamenii din fiecare categorie socială și cu cele mai diverse tipuri de personalitate. Niciodată n-am acționat singură în misiunile de intervenție, tot timpul am fost o echipă.
Rep.: Ce pasiuni poate avea o femeie căreia îi place să tragă cu arma și a coordonat o grupă de intervenție antiteroristă?
O.B.: Muzica, dansul și toate activitățile care implică mingea, fotbal, tenis de picior, volei, handbal, iar mai nou pasiunea mea este alpinismul, în special etapa de vară care presupune cățărarea pe stâncă, rapel, drumeție montană, dar și etapa de iarnă, la schi.
Rep.: Cum este percepută cariera dumneavoastră de familie, de colegi?
O.B.: Sunt privită cu respect inclusiv de colegi pentru că mereu le-am acordat celorlalți respectul pe care voiam să-l primesc. Avem o relație bazată pe încredere, respect și pe sprijin necondiționat în orice situație. Faptul că lucrăm în echipă și îmi motivez oamenii, nu a făcut altceva decât să-mi câștig respectul în ochii lor. Am reușit să mă impun în fața băieților prin fermitatea de care am dat dovadă, prin asumarea urmărilor fiecărei decizii pe care am luat-o și prin măsurile de coeziune a grupului. O echipă bine sudată poate fi coordonată mult mai eficient și va urmări sarcinile coerent. Familia este mândră de mine, sunt sigur de asta. Și prietenii sunt mândri de mine, sunt convinsă. Datorită familiei mele sunt acum cine sunt și vreau să le mulțumesc tuturor.
Rep. Astăzi este Ziua Femeilor, o zi specială…
O.B.: Mă gândesc la un citat. „Când știi ce vrei cu adevărat, orice zid devine scară”, îmi place mult acest citat.
Rep.: Vă plac florile?
O.B.: Nu îmi plac florile, îmi plac pistoalele. În copilărie nu mă jucam cu păpușile, mă jucam cu mașinuțele, mă jucam tenis de picior cu băieții, am doi frați mai mari, înțelegeți, nu? Îmi plac pistoalele, îmi plac mașinile.
