Războiul călduț

Daniel Mureşan
„E război, Ioane, la oaste hai” cânta pe vremuri Andrieș. Războiul de după războiul rece, e unul călduț. În editorialul trecut m-am înșelat, crezând că Putin nu va merge atât de departe. Dar se pare că omul nu e cu toate țiglele pe casă, fiind ajutat de-a lungul anilor de cei din lumea bună. Nemții știu de ce!
Aproape întotdeauna războiul e un fenomen social, scoțând în evidență natura violentă a omului. De aceea, războiul e ca un bumerang. Oricât de departe l-ar împinge conducătorii de oști, el se repercutează în viațile oamenilor. Pacea eternă a lui Kant rămâne doar un ideal și atât. Încă din Vechiul Testament, omul e războinic. Praful de pușcă din aer a fost mereu un drog pentru omenire.
Din păcate, întotdeauna războiul va avea viitor. Tratatele sunt efemere, iar liderii nu au nicio inhibiție în a le ignora. La război avem decidenții politici pe care îi alegem (sau nu) pe timp de pace și armata pe care o plătim din banii noștri. După fiecare război spunem că trebuie să învățăm din greșelile trecutului, dar istoria se repetă. Se repetă cu o scârbă cumplită de carnea din tranșee, de sângele de pe pereți. Și iar trebuie să ne îngropăm sentimentele în groază, neliniște și o permanentă teamă.
Dacă țările puternice vor începe să șicaneze vecinii mai slabi, întreaga lumea se va schimba ca simțământ și comportament. Revenirea la anii războinici ar crește brusc cheltuielile militare, în detrimentul bunăstării sociale a oamenilor. Banii nu vor mai merge la profesori, medici și asistenți sociali, ci vor merge la tancuri, rachete și soldați.
Pe mine mă îngrijorează că sub măștile de politicieni binevoitori și iubitori de pace se ascund tot felul de monștri, care pregătesc atrocități. Deocamdată ne gândim că atâta vreme cât se întâmplă la vecinul, la noi e în ordine. Doar că dacă permiți să se întâmple la vecinul, de fapt permiți și la tine, doar că nu știi când.